text Studiu biblic

"Cele 7 duhuri si cele 7 stele din Apocalipsa"

Categorie: Studiu biblic

Ceruri noi și pământul nou-Apocalipsa 21-22

În primul plan al Apocalipsei, capitolele 1-3, se face referire la „șapte stele” de patru ori. Aceste simboluri misterioase sunt doar începutul unei serii de „șapte-uri” care apar în carte: mai sunt șapte sfeșnice, șapte duhuri și șapte biserici, pentru a nu mai vorbi de cele șapte taine ale Apocalipsei.
În plus, primele câteva capitole conțin scrisori de la Isus către șapte biserici istorice din Asia Mică care sunt relevante și pentru comunitățile creștine din zilele noastre. Aceste pasaje biblice fascinante continuă să stârnească interesul și să provoace interpretări diverse, reprezentând un subiect de mare importanță pentru cercetătorii și credincioșii deopotrivă.

În Apocalipsa 1, Ioan este „în Duhul” și aude „un glas tare ca o trâmbiță” în spatele lui (versetul 10). El se întoarce și vede o viziune a Domnului Isus în slava Sa. Domnul stă în mijlocul a șapte sfeșnice de aur și „în mâna Sa dreaptă a ținut șapte stele” (versetul 16). Ioan cade la picioarele lui Isus „ca mort” (versetul 17). Apoi Isus îl reînvie pe Ioan și îl întărește pentru sarcina de a scrie revelația viitoare.

Studiu Biblic

Faptul că stelele sunt în mâna dreaptă a lui Isus indică faptul că ele sunt importante și sunt sub autoritatea Lui. Mâna dreaptă este un semn de putere și control.

Isus îi explică lui Ioan că „stelele sunt îngerii celor șapte biserici” (Apocalipsa 1:20). Un „înger” este literalmente un „mesager”. Dar asta ne conduce la întrebarea – sunt acești mesageri umani sau ființe cerești?

Chiar dacă acesta este cazul, o mai bună interpretare a „mesagerilor” din Apocalipsa 1 este că ei sunt pastori sau episcopi ai celor șapte biserici, simbolizate de sfeșnice.
Această interpretare este susținută de faptul că Isus însuși se adresează fiecărei biserici și îl numește pe pastorul lor în mod specific.

Vesnicia vesniciilor-Eternitatea eternităților

Un pastor este „mesagerul” lui Dumnezeu pentru biserică, în sensul că el este responsabil să le propovăduiască cu fidelitate Cuvântul lui Dumnezeu.
Prin urmare, el trebuie să fie un lider demn de încredere, care își cunoaște bine turma și îi ghidează cu înțelepciune.

Viziunea lui Ioan arată că fiecare pastor este ținut în mâna dreaptă a Domnului.
Acest lucru simbolizează puterea și autoritatea pe care o au acești lideri bisericești, dar și responsabilitatea lor de a urma îndrumarea și voința lui Dumnezeu.

Șapte Duhuri ale lui Dumnezeu
Într-o interpretare, „Șapte Duhuri” reprezintă slujirea de șapte ori a Duhului așa cum este descrisă în Cartea lui Isaia .
În Cartea lui Isaia, Duhurile sunt descrise ca fiind slujite de șapte ori. Acestea sunt numite Duhul Domnului, Duhul înțelepciunii, al înțelegerii, al sfaturilor, al puterii, al cunoașterii și al fricii de DOMNUL.

După cum este scris: „Duhul Domnului se va odihni peste el, Duhul înțelepciunii și al înțelegerii, Duhul sfatului și al puterii, Duhul cunoașterii și al fricii de DOMNUL și El se va desfăta în frica de Domnul.” Isaia 11:2-3

Cuprinzând Duhul Domnului și Duhurile înțelepciunii,
ale înțelegerii, ale sfaturilor, ale puterii, ale cunoașterii și ale fricii de DOMNUL, aici sunt reprezentate cele șapte Duhuri, care sunt înaintea tronului lui Dumnezeu.

Cele Șapte Duhuri dinaintea tronului lui Dumnezeu sunt reprezentate de Duhul Domnului și celelalte Duhuri menționate în Cartea lui Isaia, împreună cu cele șapte stele împărtășite de Isus conform Apocalipsei 1:4-20.

[4] Referirea la miel din Apocalipsa 5:6 îl raportează la cele șapte duhuri care apar pentru prima dată în Apocalipsa 1:4 și sunt asociate cu Isus care le ține împreună cu șapte stele.

Astfel, mielul menționat în Apocalipsa 5:6 este legat de cele Șapte Duhuri ale lui Dumnezeu menționate pentru prima dată în Apocalipsa 1:4 și asociate cu Isus care le deține împreună cu cele șapte stele.

Cele șapte biserici reprezentate de cele șapte sfeșnice sunt o parte importantă a experienței de viziune a lui Ioan.

Aceste biserici erau reale și se aflau în șapte orașe din vestul Asiei Mici: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea.

În Apocalipsa 2-3, Isus Hristos adresează fiecăreia dintre aceste biserici câte o scrisoare.

Aceste scrisori au inclus cuvinte de laudă, critică și mângâiere, reflectând starea fiecărei biserici și ceea ce Isus a vrut să transmită. Această parte a Apocalipsei oferă o vedere în profunzime asupra a ceea ce se întâmplă în biserici și abordează problemele cu care se confruntă comunitățile creștine.
În plus, această secțiune este esențială pentru a înțelege prezentul și viitorul Bisericii și este una dintre cele mai importante părți ale întregii Apocalipse. (vezi Apocalipsa 1:19).

În cartea Apocalipsa, folosirea numărului șapte este frecventă și semnificativă, deoarece acest număr este asociat cu perfecțiunea și desăvârșirea. În viziunea lui Ioan, Duhul Sfânt este prezentat ca fiind perfect și complet. Această imagine a Duhului Sfânt este împărtășită prin cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu.

Cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu sunt Duhul Domnului, Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, Duhul sfatului, Duhul puterii, Duhul cunoașterii și Duhul fricii de Domnul. Fiecare dintre aceste manifestări sunt considerate a fi aspecte ale Duhului Sfânt și sunt adesea folosite pentru a explica realizările și slujirile Sale multiple.

De aceea, aceste sintagme sunt asociate cu Duhul Sfânt ca fiind desăvârșit și îl reprezintă în totalitate.

Astfel, în contextul Apocalipsei, cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu sunt o referire clară la Duhul Sfânt și la slujirile Sale multiple, iar utilizarea lor în scrierile biblice este semnificativă și plină de înțelesuri profunde.

Viața veșnică – Eternitatea în Noul Ierusalim

Cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, se poate înțelege mai bine importanța Duhului Sfânt și modul în care poate fi înțeles și experimentat de către oameni.

În Apocalipsa 1:12–13 , apostolul Ioan are o viziune a lui Isus Hristos stând în mijlocul a șapte sfeșnice: „Și m-am întors să văd glasul care vorbea cu mine.
Apostolul Ioan se întoarce să vadă cine vorbește cu el, iar apoi observă cele șapte sfeșnice de aur.
Și întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur; Și în mijlocul celor șapte sfeșnice unul ca Fiul omului, îmbrăcat cu o haină până la picioare și încins în jurul brâului cu un brâu de aur.

Isus i-a vorbit lui Ioan în viziune și i-a explicat care sunt cele șapte sfeșnice: „Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur este aceasta: Cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserici și cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici” ( Apocalipsa 1:20 ).

Aceste biserici erau biserici reale, prezente în lumea din acel moment.
Bisericile erau situate în șapte orașe din vestul Asiei Mici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea.
Fiecare din cele șapte biserici se aflau într-un oraș diferit din vestul Asiei Mici.
În Apocalipsa 2-3 , Isus Hristos adresează fiecăreia dintre aceste biserici câte o scrisoare, o scrisoare care includea cuvinte de laudă, critică și mângâiere.
Isus i-a adresat fiecărei biserici o scrisoare cu atât cuvinte de laudă, cât și de critică și mângâiere.
Această parte a Apocalipsei cuprinde secțiunea „ce este acum” din Apocalipsa (vezi Apocalipsa 1:19 ”Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele.”