Umblare prin credință

Fratele Ivan Vinciuc care a făcut mulți ani de lagăr în Siberia înainte de a trece la Domnul a făcut o vizită în America. Acolo a vizitat mai multe adunări de frați ruși. Într-o adunare, în timpul predicii a mărturisit cum pe vremea când era în lagăr în Siberia din pricina credinței Domnul i-a vorbit odată: „Ieși pe poarta lagărului afară.” El a ezitat gândind că dacă face aceasta va fi împușcat de gardieni, dar mesajul s-a repetat a doua oară: „Ieși pe poarta lagărului afară.” De data aceasta, fiind încredințat că aceasta este voia Domnului, a pășit prin credință și a ieșit pe poarta lagărului afară. Poarta era deschisă, dar acolo erau mai mulți gardieni. El a trecut printre ei fără să-l bage cineva în seamă. Alăturat lagărului lor era un lagăr de femei. Când el a ieșit afară, tocmai trecea pe acolo o coloană de femei. El s-a alăturat coloanei, la urma lor. Ultimele trei femei din coloană fiind credincioase, una din ele s-a întors înapoi și a spus:

— Pacea Domnului, frate Ivan. De câteva luni de zile ne-am rugat ca Domnul să trimită pe cineva, ca să ne dea Cina Domnului. Domnul ne-a ascultat rugăciunea și de aceea te-a trimis la noi să ne dai Cina astăzi. Fratele Ivan le-a dat Cina Domnului în acea zi tuturor femeilor credincioase din lagăr și după aceea în același mod s-a întors în lagărul lui fără să-l întrebe nimeni de sănătate.

În acea biserică era un păstor tânăr care a zis în gândul lui: „Fratele acesta bătrân ne spune povești de la amvon, am să-i spun să nu mai spună așa ceva de la amvon, că oricum nu le crede nimeni. În duminica respectivă, respectivul păstor trebuia să-l ducă pe fratele Ivan cu mașina la o altă biserică și înainte de aceea au trecut printr-o familie de credincioși. În acea familie era o soră în vârstă care zăcea bolnavă la pat. Fratele Ivan nu a ajuns să intre în camera ei, dar ea i-a auzit vocea și a întrebat pe cei ai casei:

— Este fratele Ivan Vinciuc la noi?

— Da.

— Chemați-l, vă rog, să vină până la mine.

— Frate Ivan mă cunoști?

— Nu te cunosc soră.

— Eu sunt sora care te-a salutat când ai venit și ne-ai dat Cina Domnului în lagărul din Siberia.

Fratele păstor a fost copleșit de această mărturie și a recunoscut în fața tuturor gândurile lui anterioare, zicând:

— Noi nu suntem în stare să credem ce au trăit acești oameni ai lui Dumnezeu.