Știe Dumnezeu cum să îi scape pe ai Lui

Pe vremea regimului comunist, câțiva slujitori credincioși la îndemnul Duhului Sfânt au hotărât să organizeze o stăruință mai deosebită cu post și rugăciune de două zile în localitatea Iaz pentru câteva cazuri de boală foarte grave din diferite locuri din țară. Frații s-au strâns la rugăciune într-o sâmbătă de dimineața și aveau de gând să continue rugăciunile și duminică, când era planificat să se facă ungerea cu untdelemn pentru cauzele deosebite de boală. Dar sâmbătă seara, fratele Ștefan Neag de la Lugoj a avut descoperire din partea Domnului să se facă atunci ungerea pentru bolnavi. Pe tot parcursul zilei de sâmbătă, a fost un har deosebit la rugăciune și îndemnuri din Cuvânt și nimeni nu a deranjat lucrarea. După ce s-a făcut lucrarea ungerii, cei în cauză și majoritatea fraților din alte localități au fost îndemnați să meargă acasă. Fratele Ștefan a rămas și pe duminică.

Duminică dimineață, Sora Ana Chitu de la Iaz a mărturisit un vis: „Se făcea că din gura unui om îmbrăcat în negru ieșea un râu mare care se revărsa asupra fraților slujitori și în mod deosebit asupra fratelui Ștefan Neag ca să-i înece, dar la un moment dat, acel om în negru le-a aruncat un colac de salvare și astfel fratele Ștefan a fost salvat”. Pentru moment nimeni nu a înțeles visul. Dar imediat după primele ore ale dimineții de duminică, Iazul a fost împânzit de mașini și oameni străini. Erau prezenți pe străzile principale, în jurul caselor de credincioși, în curtea Bisericii și chiar în Biserică. La un timp după aceasta, în curtea Bisericii, a apărut discret prin grădini un bărbat care a rugat pe o soră să o cheme pe sora Ana Chitu afară. Când sora Ana a ieșit din Biserică, acesta i-a spus plângând:

— Sora Ana, m-a pus diavolul și am spus șefului de la postul de miliție că azi aici se fac rugăciuni și ungeri pentru bolnavi. El a anunțat securitatea și acum au venit aici cu televiziunea să-i prindă pe frați, să-i aresteze și să-i facă de pomină. Vor să spună că i-au prins în „flagrant”, să-i filmeze și să-i arate la lume. Îmi pare rău și nu vreau să-i văd arestați, te rog, spune-le să nu iasă nicidecât din Biserică, pentru că în Biserică nu o să intre să-i aresteze, ei îi așteaptă în fața Bisericii.

Cei ce au avut însărcinarea să urmărească ce se întâmplă în Biserică, pentru ca să-i informeze pe cei de afară nu au avut ce să vadă, pentru că rugăciunile și ungerea pentru bolnavi se făcuseră sâmbătă seara și Domnul își făcuse lucrarea. Duminică a fost un serviciu religios obișnuit, dar în care s-a simțit o mare apăsare și tensiune și o mare apăsare.

La încheiere, frații și surorile au început să se deplaseze către casele lor într-un mod cât s-a putut de liniștit în astfel de situație, ieșind printre securiștii care formaseră un filtru la poartă, ca să-i prindă pe cei ce li s-ar fi părut suspecți sau străini. Fratele Ștefan Neag după îndemnul pe care l-a avut de la Domnul a dat servieta unui frate s-o ducă la gară la ultimul vagon al trenului. De asemenea s-a dezbrăcat de palton (era iarnă) și l-a dat altui frate să-l ducă la gară la ultimul vagon al trenului și pe un alt frate l-a rugat să meargă la gară și să-i cumpere un bilet până la Lugoj și să-l ducă la ultimul vagon al trenului. El așa cum era în cămașă a cerut de la o soră să-i dea un copil mic să-l ducă el în brațe până la ea acasă.

— Frate, copilul acesta nu a stat niciodată la nimeni în brațe, țipă ca din gură de șarpe.

— Nu te frământa, soră, la mine o să stea cuminte.

Și a stat foarte cuminte, așa a ieșit din curtea Bisericii printre securiști cu copilul în brațe, alături de mama copilului și stând cu ea de vorbă. Securiștilor nici prin cap nu le-a trecut că un om din altă localitate pleacă din Biserică în cămașă pe timp de iarnă și cu un bebe în brațe, erau siguri că este un credincios din acea localitate. Fratele Ștefan a servit masa în acea familie și s-a dus la gară pe căi mai lăturalnice direct la ultimul vagon unde îl așteptau: paltonul, servieta și biletul de tren. Mai târziu, când a fost chemat odată la securitate la Lugoj, l-au întrebat:

— Spune-ne totuși cum ai scăpat atunci la Iaz? Am știut sigur că ai fost înăuntru, am avut mulți oameni împrejurul Bisericii și totuși tu ai dispărut fără să te vadă nimeni.

— Știe Dumnezeu cum să-i scape pe ai Lui.

Slăvit să fie Domnul!