Scrisoarea coaptă în pâine

Eram elev la internatul unui liceu din Deva. Începuse prigoana împotriva mea după confiscarea Bibliei. Eram urmărit de agenții politici între care era unul dintre colegii mei de clasă – Nechif.

Nu mai primeam scrisorile, și dirigintele meu îmi spusese că am fost discutat în Consiliul Pedagogic. El m-a sfătuit să mă rog noaptea că Dumnezeu mă ascultă. Mă simțeam izolat și tânjeam de dorul fraților și al Cuvântului divin.

Într-o noapte am visat ceva, care m-a înviorat deosebit. Se făcea că mama împreună cu o soră credincioasă, Catița, erau împreună și frământau plămădeala pentru pâine. Au copt pâinea frumos și se făcea că este pregătită pentru mine.

Dimineața, mi-am început activitatea școlară și am uitat complet visul meu. La ora 2, am fost chemat de elevul de serviciu la poartă și, surprinzător, cineva îmi adusese de acasă un pachet. Am urcat la etajul doi și în dormitor, împreună cu colegul meu, am deschis pachetul. În pachet era exact pâinea aceea din vis! Am spus colegului meu să frângă pâinea, neavând la îndemână un cuțit, și în frângerea pâinii a apărut o scrisoare care fusese încorporată în ea. Am rămas fără grai! Am luat scrisoarea și am văzut că era scrisă de mama și de sora care o ajuta în vis.

Pentru mine, visul acela și împlinirea lui fantastică chiar a doua zi, a fost ceva extraordinar. Cuvintele din scrisoare erau o altă pâine sufletească după care tânjeam. Am povestit colegului meu împlinirea acestui vis și am rămas marcat de modul în care Dumnezeu intervine în vreme de nevoi.