text Marturii crestine

Reusita prin Hristos

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Olga Bucaciuc

 

                                               Reușita prin Hristos

 

” Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi, în orice loc mireasma cunoștinței Lui!” 2Corinteni cap. 2:14.

Numele ei era Soetgen. A fost arestată pentru credința ei în 1559 și a fost despărțită de familia ei, inclusiv de soțul ei Claes. După execuția lui Claes, Soetgen a cunoscut frica și singurătatea. Din celula ei aflată în închisoarea din Ghent (Belgia), vedea că viața trece și știa că nu va mai avea parte de ea. Se gândea că nu avea să-și mai vadă copiii niciodată. Atunci, cu lacrimi în ochi, a început să le scrie copiilor ei o scrisoare de asigurare și de încurajare. Scrisoarea ei s-a păstrat până astăzi și ne cheamă să fim credincioși.

Ea scria:” Fiindcă este voia Domnului să mă ia din lumea aceasta, vreau să vă las o amintire, nu din argint sau aur, pentru că astfel de podoabe sunt trecătoare, ci o podoabă pentru sufletul vostru, dacă ar fi posibil, și anume” Cuvântul Adevărului”.”

În ultimele ceasuri din viață, Soentgen nu s-a gândit la suferința ei și la moartea iminentă. Ea s-a gândit la copiii ei, pe care îi dorea credincioși Domnului Hristos. Dorința sa era ca ei să cunoască harul Său și să fie credincioși adevărului Său. Scrisoarea continuă cu aceste cuvinte impresionante:” Vă las în grija Domnului. Fie ca El să vă păzească până la sfârșitul vieții. Fie ca El să vă conducă spre Noul Ierusalim, ca să ne revedem cu bucurie în ziua învierii.”

Soetgen ar fi putut să se lase copleșită de sentimentul de neputință. Ar fi putut să se lase zdrobită de acest sentiment. Dar ea a ales să scrie o scrisoare plină de dragoste și de încredere. Cu puțin timp înainte de clipa morții, Soetgen a primit o scrisoare încurajatoare de la fiica ei Betgen. Da, fata ei cea dragă continua să creadă în Domnul Hristos. Da, credința continua să ardă în inima ei. Da, dragostea lui Hristos continua să-i umple inima!

Pe 27 noiembrie 1560, Soetgen a fost arsă pe rug ca eretică. Cuvintele ei de despărțire adresate copiilor, scrise în grabă cu mâna tremurândă au fost acestea:” Vă las în grija Domnului și a lucrării harului Său”. Nu există nimic mai prețios ca relația noastră cu Domnul Hristos. Nu există nici o altă relație mai importantă decât aceasta. Cunoașterea Lui este cea mai mare prioritate a vieții. Mărturia vieții acestei martire credincioase ne îndeamnă să căutăm” mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” Matei cap. 6:33.

Când stăm în fața morții, promisiunea vieții veșnice este singura noastră speranță. Când vedem moartea cu ochii, descoperim că nimic altceva nu mai contează, în afară de promisiunea eternității dată de Isus. Gândul că viața aceasta nu este totul, ne înviorează și ne dă o speranță.

Material extras din” Devoțional zilnic 2012” de Mark Finley.

 Februarie 2012

Olga Bucaciuc

Cele mai recente resurse scrise - Experiente cu Dumnezeu

I-a venit înapoi doar numele
După un an, în 20 februarie 1943, au fost din nou arestați și ținuți în niște beciuri unde au fost cercetați vreo 3 zile. Preotul a luat-o separat pe tânăra fată a lui Melen Ștefan, întrebând-o ce o... Citeste mai mult >>
Vorbirea în limbi este darul Duhului Sfânt
O familie de credincioși baptiști, de naționalitate slovacă, locuiau în mijlocul unei păduri unde aveau turme de oi, iar fiul lor era pădurar. La o sărbătoare a Rusaliilor, această familie ne-a invit... Citeste mai mult >>
Văd chiar și prin bandaj
Când m-am prezentat la doctori după cinci ani, eram aproape oarbă de tot. — Acum e momentul operației, a confirmat comisia, internându-mă în spital. Puțin emoționată, dar plină de încredere că Dumne... Citeste mai mult >>
Octombrie la Babadag
Era o toamnă bogată și nespus de frumoasă. Se culegeau viile, porumbul, fructele de toamnă; peste tot era belșug. Dar mai ales îmi plăcea mireasma toamnei, acel miros al frunzelor îngălbenite care căd... Citeste mai mult >>
Fac parte dintr-o comunitate cu rânduială
Apoi a intrat cealaltă străină, o femeie ce părea puțin peste 30 de ani, cu ochii adânciți în cap ca două nișe tăinuite. La întrebarea obișnuită cu privire la motivul dorinței de a se angaja, ea a ră... Citeste mai mult >>
Mai bine ne îndreptăm greșeala
Acasă, după ce i-am povestit soției tot ce s-a întâmplat, ea îmi zise nedumerită: — Oare cum de chiar ție ți s-a spart dulapul? — Ai trimis banii la familia aceea cu copii mulți din Bistrița? — Nu în... Citeste mai mult >>
Jertfa a fost mare: ați rămas 6 din 300
— Toți sunteți vii? Mai încolo de voi e nenorocire! Apoi continuă cu un ordin: — Tu și tu, spuse arătând spre doi soldați, vă strecurați prin tranșee până la molidul cel înalt și vedeți dacă se poate... Citeste mai mult >>
Știți cum iese puiul din ou?
Pe vremea dictaturii comuniste, în Bucovina trăia un om credincios fără pregătire academică, dar care avea o pasiune deosebită în a studia viața animalelor. Vestea s-a răspândit despre el deoarece el... Citeste mai mult >>
Din ce a făcut Dumnezeu cerurile și pământul?
— Intră, Ana! și o văzu pe bătrână ridicându-se de pe genunchi. Fata tresări speriată. Crezuse că mătușa Veta nici nu auzise bătaia. Dar iată că știa și cine este la ușă. Ana intră cu sfială și teamă... Citeste mai mult >>
Despre trei mame românce eroine, într-adevăr
1. Prima se numește Daniela Lorena M. și, prin harul Domnului, a născut 20 (două zeci) de copii, între vârsta de 17 și cea de 40 de ani (acum are etatea de 44). Ultimele 3 nașteri au fost prin operaț... Citeste mai mult >>