rătăcitor pe cărarea împărăției

Cum de ați deschis acum această carte? ? , , ,

V-a atras titlul și imaginea de pe coperți?

V-a avertizat cineva să o faceți? Sunteți cumva un rebel, un gânditor excentric; unul care nu se adaptează; unul care cel mai adesea face contrariul decât i se spune?

Cum este cu partenerul dumneavoastră? Și aici faceți contrariul față de ceace se așteaptă de la dumneavoastră? Cum stau lucrurile într-o asociație sau partid în care activați, sau la o manifestare publică? Sau pur și simplu sunteți curios? Să fie această carte ceva ce nu știți? Recunoașteți că deși credeți că știți ce este viața și ce vă pregătește ea, cu toate acestea în intimitate sperați că soarta vă vrea încă odată binele, că poate totuși se întâmplă ceva neașteptat care vă scoate în cele din urmă din rutină. Viața publică și personală se deteriorează tot mai mult. De ce se întâmplă așa? Cum de nu putem schimba nimic? Putem și acest imprevizibil se petrece acum! Poate nu din întâmplare am scris această carte! Poate că în clipa de față aș fi vrut să fac cu totul altceva, dar o voce secretă m-a atras astăzi în acest loc pentru a scrie această carte neobișnuită, o carte care pentru mine are o desăvârșire unică. . Ce titlu bizar! Cum de mi-a venit ideea să intitulez astfel această carte?

Iată-mă, eu sunt autorul! Un autor care s-a gândit cândva că nu poate schimba viața până nu incheie cu Creatorul un contract în care acesta să-i explice creația sa pur și simplu. . nu prin cuvinte ci prin viața însăși. Acum omul din mine care odată se considera autor ar dori să vă împărtășească unele informații care cu certitudine, vă va face să progrsați în viață, așa cum un tată și o mamă, dau sfaturi copilului lor în speranța că acesta nu va cădea în aceeași capcană ca și ei. Dacă... și cum va decide în cele din urmă copilul nu mai depinde de părinți, totuși unii copii au ascultat de sfatul, sau de recomandările acestora...

Ce părere aveți? Credeți că imaginea dumneavoastră despre lume se bazează numai pe propria experiență și că rezistă unei verificări temeinice? Ori ați citit prea mult despre aceasta? Întrebați-vă singuri! Și fiți extrem de cinstiți când procedați astfel... În oricare moment al vieții când mi-a fost dat să mă întâlnesc pe mine, fie că era la ceas de seară sau înspre dimineață în zori însoriți, m-am alergat frenetic în jurul cozii, prea năuc să înțeleg unde e problema mea cu mine însămi. Mă opream din bezmeticeală doar cât să înțeleg că nu pricep nimic și numai ca să o iau mai abitir, și mai smintit, de la capăt. Exact ca un titirez răsucit de o mână prepotentă dar stângace, alunecam de pe ax pierzându-mi neîncetat echilibrul. Pierdeam mereu contactul esențial cu forța mea motrică, cea care m-ar fi ținut cu determinare și putere pe orbită, mă lăsam purtat de voința distrată și plină de capricii a oricui s-ar fi găsit dispus, în joacă, să mă învârtă chiar și fără îndemânare mai ales fără îndemânare! ca pe o sfârlează cu grave defecțiuni de fabricație. M-am întrebat tot timpul, hamletian, ce-o fi cu viața asta a mea, de ce mi s-au întâmplat unele și nu altele, dacă a fi sau a nu fi fericit ține de un destin nemilos și crud sau înțelesurile cele mai simple ale drumului nostru pământesc îmi scapă doar mie. Uneori, cred că, poate, vinovat de toate e doar sufletul meu visător, cel ce transformă ca într-un alambic magic dar fără fund cele mai firești, lumești întâmplări, într-un hazard profetic imposibil de decriptat doar de mine, de noi, oamenii obișnuiți, cei atât de îndepărtați de orice e sibilic, ocult. celor petrecute cu mine în decursul anilor. Lipsa răspunsurilor a învăluit totul cu o aură misterioasă, obscură, cu înțelesuri ascunse și celei mai adânci tainițe a inimii mele. Uneori zâmbesc, ca și acum. Alteori plâng, ca atunci. Dar tot dansez pe sârmă, , ca un De ce-urile mi-au ocupat cele mai frumoase crâmpeie de viață, din viață, cât și cea mai nefericită parte a tuturor titirez dezechilibrat, jucărie șuie în mâna stângace a propriului meu destin, nehotărât dacă să mă facă scăpat în cap, de sus, de pe culme sau doar să mă mai amețească puțin.

Cum de m-am hotărât să scriu sceastă carte! ! Vorbesc din somn, precum un somnambul, Într-o noapte în vis bunicul, sau Tatamare, cum îi ziceam în copilărie mi-a tulburat somnul, rugându-mă să scriu o cărticică cu amintiri despre viața lui pământeană. . , eu nepotul lui cel mai drag, căruia i-a lăsat moștrnire spirituaăl și materială spre veșnică pomenirel. Când m-am trezit mi-am zis că aceasta nu înseamnă prostie. Şi când sunt în somn, în vis, în iluzie, eu voi pune întrebări din sectorul în care sunt. Sigur că mie mi se pare că e foarte inteligentă aceastăcerere Întrebarea era, din amintiri și povestiri, căt voi reușii a fi pe placul meu și al eventualilor cititori, pentru că, într-adevăr, maximum de inteligenţă pe care poţi să-l ai, mulți zic îl poți avea când eşti beat sau când dormi sau când eşti în halucinaţie. E o inteligenţă. ! ! Omul nu-şi pierde niciodată inteligenţa, conştiinţa de sine, capacitatea de reprezentare, în orice stare ar fi, dacă este viu şi are creierul sănătos.

Haideţi atunci să citiți ce am scris și la final să trageți concluzile. Vă mulțumesc pentru înțelegere și răbdare. Da? Ei, e bine să nu păcăleşti, sai să minţi. Câteodată o facii pentru plăcere. Pentru că dacă iubita nu ţi-ar mai da voie, dacă iubita nu ţi-ar mai urma îndemnurile, dorinţele şi modalităţile pe care tu le foloseşti ca să obţii culmea iubirii – adică plăcerea! – atunci te-aş crede că-i din iubire. Dar în acest act, când e trăit ca facere, este o facere de plăcere.

Domnul face ca și printre stânci să cresc flori. Îngerii căzuți au și ei rolull lor, prin ispite și necazuri vă încearcă ibirea ce o aveți pentru mineși în acest modn vă apropie mai mult de mine, iar la Marea judecată îmi va fi mai ușor să cântăresc! Deci ai grije fiule și să nu mai pui la îndoială hotărârile mele, deoarece ele fac parte din planul pe care l-am făurit pentru fiecare din voi.

Aș dori să spun că, pe lângă ce ne-a fost dat de Dumnezeu, ca să trăim mai mult sau mai puțin, mai este și aportul nostru, anume moderația în tot ceea ce facem. În ultimă instanță, una dintre tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor. Presupun că atunci când IIsus va veni din nou, pe norii cerului pentru Marea judecată, îl va chema și pe bunicul pentru a spune părerea despre această carte