Profeție împlinită- cum am mers în Grecia în vacanță în 2011

Incident de circulație în România și vacanță în Grecia

 Îmi amintesc cu drag aceste lucruri acum, în 2013, când sunt într-o jenă financiară, ca să-I mulțumesc Domnului pentru toate binecuvântările și încercările Lui. Și îmi repet versetul „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit., ci se înnoiesc în fiecare dimineață..Și credincioșia Lui este așa de mare..”.

Slavă Domnului, nu am avut nici un eveniment pe drumul spre Grecia: motivul relatării împreună a celor două întâmplări de mai jos este apropierea lor în timp și caracterul pur accidental al ambelor. (Și morala comună). Și concluzia că toate vin din mâna Domnului......

Incidentul s-a petrecut pe 31 iulie 2011, într-o duminică, pe când mă întorceam singură și cât se poate de virtuoasă și gânditoare de la biserică. Locuiesc în Craiova, pe lângă stadionul ”Ion Oblemenco”, iar incidentul în care eram gata-gata să devin eroină din simplu spectator a avut loc pe strada Bucovăț și punctul culminant pe str. Ecaterina Teodoroiu. A doua zi, mi-a trebuit curajul eroinei de la Jiu ca să mai circul pe străzile respective!

Mergeam pașnic și regulamentar pe trotuarul din dreapta, când am văzut un soi de bolid, foarte rapid, trecând de pe o parte pe cealaltă a carosabilului și oprindu-se, cu scrâșnet de roți și de tablă lovită, drept în poarta casei din fața mea. ”Săracul!”m-am gândit eu, ”bine că și-a mai nimerit casa după cât o fi băut, că poarta și-a aranjat-o cu siguranță!” Dar, vai, nu era poarta lui, căci Fordul alb- acesta era amețitorul vehicul, a făcut marche- ariere, a ieșit iar în stradă, iar eu am comis gestul neinspirat de a da colțul (la propriu) pe strada Ecaterina Teodoroiu. Ce să vezi, năucitorul autoturism a pornit după mine, pe aceeași stradă! Mă urmărea ca să se distreze sau avea același traseu, nu știu. Am reacționat ca orice creștin obișnuit în asemenea situații, adică m-am rugat, disperată, să nu am soarta nașei străzii. (Ce-i drept, ea murise cu fața la dușman, la 21 de ani, iar eu trăisem mai bine de două decenii în plus, dar cu așa vrăjmaș de oțel, mă temeam).  Mașina fantomă a trecut cam la 50 de cm. de mine și l-am putut vedea bine pe șofer-era un puști de maxim 14 ani-apoi s-a făcut  nevăzută cu aceeași viteză supralegală. Tremurând pe strada Bucovăț, sperând să nu-l mai întâlnesc pe șoferul ad-hoc, i-am văzut pe toți martorii la eveniment făcându-și cruci, mai mult sau mai puțin ortodoxe. Și totuși, mai avuseseră accidente similare pe strada aceea, unde, acum doi ani, o altă mașină, condusă de un protagonist la fel de temerar, smulsese literalmente un stâlp de înaltă tensiune. Se pare că adolescenții de o anumită etnie fac experimente de șofat pe-acolo, fiind siguri că nu intâlnesc nici un polițist de circulație prin zonă. Am cules din fața porții greu încercate o bucată albă de far, să i-o arăt soțului meu și să am o dovadă palpabilă că întâmplarea era reală, nu un vis urât.

Apoi, a urmat profeția: m-a sunat o soră cu dar de proorocie și mi-a spus că voi pleca curând în străinătate și nu voi sta mult acolo (primise această înștiințare în timp ce se ruga pentru mine). Vara aceea, după doctorat și confirmarea lui, aveam bani cât să stau în concediu la țară, dacă rezistam muștelor și țânțarilor...

Vacanța în Grecia a fost ceva neprevăzut, la nici 14 zile după incident. Nici n-o visam măcar, concediul îmi era pe sfârșite, iar în buzunare îmi cam fluiera vântul. Bilete pentru Grecia își cumpăraseră nepotul meu (fiul surorii mele) și logodnica lui, de la începutul verii. Cu câteva zile înainte de plecare, biata fată s-a pricopsit cu o colică renală. Mai întâi și-au tatonat toți prietenii, în ideea de a-și vinde biletele avantajos, cu recuperarea investiției, pentru că erau achiziționate ”la ofertă”. Dar amicii și- au motivat refuzul prin timpul prea scurt pentru pregătirea escapadei. Cam o zi, viitoarea mea nepoată s-a simțit mai bine, era optimistă în legătură cu râvnita lor excursie dar, chiar în preziua plecării, am însoțit-o la un consult la Nefrologie. Medicul specialist i-a depistat ecografic cam 5-6 calculi, între care unul de 9 mm, care era principalul inamic al sejurului multvisat. În final, biata fată a trebuit să se interneze, mai ales că era vorba de același rinichi la care mai fusese operată, în urmă cu șapte ani. Aceasta se întâmpla în 11 august, iar în 12, seara, era plecarea spre Grecia. În contractul lor cu agenția de turism se preciza clar că răzgândirea, în ultimele 20 de zile, echivala cu penalități de valoarea biletelor. Sora mea ar fi mers cu soțul ei, măcar că sunt plini de datorii (ca toți românii în marea criză). Dar, într-un ceas rău, în urmă cu o săptămână, fiica ei de 17 ani își fracturase ”corpul anterior al vertebrei L1”, așa că plângea amarnic, în corset (ortopedic) pentru că… nu putea merge la Marea Neagră, cu prietenii, ci trebuia să stea liniștită, vreo două săptămâni, la pat. Ingrata! În loc să se bucure că nu era paralizată!…Iar tăticul ei trebuia să rămână cu ea acasă să o mângâie și să..o păzească să nu fugă la mare. Așa că rămâneam sora mea și cu mine, care am reușit să ne convingem șefii să ne mai dea câte cinci zile lucrătoare din concediul legal de odihnă. Agenția a acceptat, la rândul său, substituirea de turiști, chiar și în ultima zi. Banii cu care am plecat erau toți împrumutați de la rude, deoarece, ca orice bugetar care se respectă, cu trei zile înainte de salariu mai aveam doar urme fine de lei prin buzunare. Iată cum am plecat la Sarti, pe brațul Sithonia din Halchidiki, fără finanțe proprii; ne simțeam, sora mea și cu mine, ca două adolescente fugite de-acasă și din țară.

Sejurul a fost de vis. De accidente cu autocarul nu mă temeam: dacă scăpasem eu de nebunul din cartier, ce să mi se întâmple de la șoferii profesioniști? Dumnezeu îmi arătase clar că poți fi omorât de o mașină și pe trotuar, la 500 de metri de casă, deci nu era un risc să călătoresc prin Bulgaria până în Grecia, odată ce pe strada mea nu duceam lipsă de bețivi sau drogați. Iar Dumnezeu este oriunde in control.. Astfel am mers și într-o croazieră pe Marea Egee, până pe brațul Cassandra și pe insula Kelifos.  Trebuie să mai vorbesc despre înotul în apa caldă și limpede unde zăream, ca-ntr-un acvariu natural, peștișorii superb colorați și de plimbările pe stâncile abrupte și fermecătoare de lângă plajă. Pădurile de pini, cu frunzișul de un verde mătăsos păreau să coboare până în valuri, iar marea se întrecea în albastru cu cerul de peruzea al Greciei.. Cântecul greierilor se auzea de dimineața până în amurg, aproape acoperind vuietul valurilor.  Și liniștea de pe plajă unde erau puțini turiști, toți îmbrăcați decent, toți familiști cuviincioși. Într-adevăr ne-am bucurat și ne-am odihnit surprinzător de bine, cu tot cu clopotnița bisericii de peste drum de vilă, care ne trezea la 7 fix în fiecare zi și în ciuda țânțarilor care treceau cu succes prin plase.

Când ne-am întors, entuziasmul pentru Grecia ne-a scăzut simțitor în urma unei știri despre niște cazuri de malarie venite din însorita Eladă, din Peloponez. Totuși, noi nu am fost înțepate chiar de fiorosul țânțar anofel, care-ar fi folosit o strategie extrem de vicleană să ne aducă în raza lui de acțiune, ademenindu-ne tocmai din Craiova!

Când ne-am întors, am aflat că biata logodnică a lui nepotu-meu fusese de două ori operată cu laserul la Cluj, întrucât i se depistaseră tomografic încă doi calculi, de 15-16 mm. Apoi se gândea să plece în Egipt, în decembrie, cu nepotul meu. Dar eu i-am precizat surorii mele că Egiptul nu mă atrage, așa că - să chibzuiască bine tinerii înainte de a-și lua alte bilete (!!!)…

Morala acestor întâmplări e simplă, e zicala românească: ”Nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!”Asta se poate aplica la incident, și la sejur, dar nu și la malarie…

Trebuie să adaug că mai mult de jumătate din banii cu care am achitat această vacanță de vis au fost primiți cadou- Tatăl Ceresc a aranjat lucrurile. Așa că a fost o vacanță binecuvântată!

Vă mulțumesc pentru răbdare,

 Pacea Domnului Isus!