"Pot totul in Cristos,care ma intareste."-Marturie personala.

Pot totul în Cristos, care mă întăreşte" - Mărturie personală

Acest verset este de multe ori neînţeles de către copiii Lui Dumnezeu. Nici eu nu l-am înţeles corect până în anul 1999.

Doresc acum să vă mărturisesc cum am ajuns să înţeleg acest verset, aşa cum trebuie înţeles. Acest verset îl citim şi ne gândim la sute de lucrări, de situaţii pe care nu suntem capabili să le depăşim, să le rezolvăm, şi că ne trebuie o mare putere să le terminăm. În loc să ne dea o bucurie acest verset, el ne dă o "tortură", deşi el ne transmite un alt mesaj - anume că puterea de care avem nevoie vine de la Domnul şi nu din noi înşine. De la El avem puterea ca să putem face ce EL NE CERE SĂ FACEM!!!

În Domeniul voii Sale, nu se găseşte nici un IMPOSIBIL!

Ne gândim la apostolul Petru care a înţeles secretul acesta. Când lui i-a spus Domnul să vină spre El pe mare, el ştia că prin puterea lui nu o putea face, dacă voia să meargă pe ape spre Domnul. El ştia că dacă Domnul vrea să o facă, de la El venea şi puterea ca să împlinească ce i s-a cerut.

Odată ce Domnul i-a poruncit : "Vino!", a şi coborât din barcă şi s-a dus spre El. Este normal faptul ca la comanda mea "muntele" din faţa mea să nu dispară, numai atunci când între mine şi "munte" se află voia Sa pe care El doreşte s-o împlinesc. Atunci, se întâmplă ceva, eu spun : "Ridică-te!" şi aşa se întâmplă.

Eu am înţeles că dacă El ne dă o poruncă pe care vrea s-o împlinim, în poruncă e rânduită şi puterea pusă la dispoziţie de Domnul - pe care noi trebuie s-o cerem, ca să putem împlini voia Sa.

El mă face gata - cu putere de la El, ca să pot sta în picioare în încercări, să mă pot împotrivi ispitelor şi oricare povară s-o biruiesc. El mă va întări, El îmi va ţine atunci şi gândurile mele în curăţia dorită de El, îmi va opri mânia, răzvrătirea, nerăbdarea, va avea grijă să am în mine motive curate ca să fac numai ce Îi este Lui plăcut.

Dacă eu în felurite situaţii - eu nu am putere să înfăptuiesc ceva - dacă sunt ameninţată de zdrobire psihică şi fizică, sentimente de revoltă, nelinişte, dispreţ, etc, atunci trebuie să îmi pun întrebarea: "Oare nu am trecut eu dincolo de voia Domnului şi am căzut în poftele firii mele, a voinţei mele?"

Da, este adevărat că lucrez mult pentru Domnul, dar nu tot lucrul este după voia Sa.

Este din voia "eului" meu ca să fac mult pentru El, şi ce nu vine de la El ca activitate, nu voi avea făgăduinţa că puterea de la El mă va însoţi în lucrare.

Deci e important să ştiu întotdeauna acest adevăr: "Când am de gând să fac ceva, să ştiu că mă aflu sigur în "curentul" voii Lui Dumnezeu care mă duce acolo unde El voieşte şi nu eu."

Atunci am şi eu şi dumneavoastră siguranţa fericită precum că Harul Său ne va ţine drepţi şi tari ca să lucrăm ceea ce El doreşte să lucrăm.

(va continua)