Planul lui Stalin de eliminare a credincioșilor prin vaccinare

Planul de eliminare a credinței din inimile frățietății nu avea în vizor numai copiii, ci și pe maturi. Ca și în alte segmente aici eforturile se îndreptau spre cei care erau mai înrădăcinați în slujirea lui Dumnezeu. Mulți din aceștia erau eliberați din Siberia de mai puțin sau mai mult de un an. Fie bărbați, fie femei erau chemați la dispensar pentru vaccin, ca toți cetățenii, dar cei categorisiți cu risc și prin urmare erau trimiși la spitalul raional pentru a fi vaccinați. La aproximativ 6 luni mureau subit. Medicii motivau atac cerebral, de cord și altele. Până frații și-au dat seama de starea lucrurilor și au început a refuza „vaccinările”, destul de mulți frați au trecut sub glie.

În Ciudei, (Regiunea Cernăuți, Bucovina de Nord) într-o zi de primăvară, soțul și soția prășeau în grădină, bucurându-se de o zi frumoasă cu soare. Undeva înainte de amiază, soțul se oprește în coada sapei și spune:

— Femeie, de când am venit pe ogor astăzi nu prea mă simt bine. Mă simt tot mai slăbit; mă tem să nu amețesc.

— Du-te la umbră și stai un pic.

— Ieri, n-am avut nimic. Nu știu să fiu bolnav.

S-a plecat din nou la prășit, dar peste puțin timp se oprește iar, ținându-se strâns de coada sapei:

— Chiar amețesc... mă duc să mă întind un pic... vin repede înapoi...

Nevasta se uită la el și când îl vede palid și transpirat îi spune și ea să meargă în casă.

Peste câteva minute, din curte se aude un strigăt înfundat ca un geamăt. Recunoscând vocea, femeia lasă sapa și aleargă după el. Era pe prag unde se prăbușise. Încă mai vorbea...

— Cei cu tine? Scoală, hai pe pat...

Ajungând lângă el, îl vede cu mâinile strângând pragul de lemn și cu capul lipit jos de pământul tinzii, se ruga; se ruga în alte limbi. A rămas câteva clipe dezorientată, neștiind ce să facă: să-l lase să se roage sau să-l ajute să se ridice pentru a merge în casă pe pat. El a mai rostit câteva cuvinte în rugăciune și s-a lăsat moale peste prag, jumătate afară, jumătate înăuntru. Așa l-au găsit vecinii chemați de soția lui înlăcrimată. Așa au plecat în veșnicie frații, lăsând în urmă soți, soții sau copii, doar pentru că nu au vrut să ducă o pocăință anonimă, de care să nu știe prea mulți, ci au ales să trăiască după Scripturi și să lucreze cu mult zel pentru Dumnezeu.

După programul de atunci, aceste proceduri mai amare decât Siberia însăși ar fi trebuit să se extindă în toate regiunile Uniunii Sovietice și să elimine ideea de Dumnezeu din inimile frățietății. Dar Dumnezeu vestise printr-o simplă țărancă din Dumbrava Roșie că acest lucru nu se va întâmpla. Dimpotrivă, sfatul Lui din cer hotărâse să pună capăt omului care a crezut că se poate lupta cu El. Stalin n-a mai apucat să se întoarcă din Crimeea pentru că Dumnezeu a vorbit.