Păcatul

La începutul anului școlar, profesorul de clasa a șasea sa aflat în fața foștilor elevii claselor a cincea. Sa uitat la copiii ei si a spus ca le-a iubit pe toti in mod egal si a fost bucuroasa sa le vada.

A fost o minciună mare, pentru că în spatele unuia dintre birourile frontale, adunate într-o minge, se așezase un băiat pe care profesorul nu-l plăcea.

Îl întâlnea așa cum a făcut-o cu toți elevii ei în ultimul an școlar. Chiar și atunci, a observat că nu se juca cu colegii săi, că era îmbrăcat în haine murdare și mirosea că nu se spăla niciodată.

De-a lungul timpului, atitudinea profesorului față de acest student sa agravat și a ajuns la punctul în care dorea să epuizeze toate lucrările sale scrise cu un stilou roșu și să pună o unitate.

Odată ce directorul școlii a cerut să analizeze caracteristicile tuturor studenților de la începutul studiilor la școală, iar profesorul a pus la îndoială cazul studentului neocupat. Când a ajuns la el și a început să-și studieze caracteristicile, a fost uimită.

Profesorul care la condus pe băiat în clasa întâi a scris: "Acesta este un copil strălucit, cu un zâmbet radiant. Face temele curat și îngrijite.

Este o plăcere să fiu cu el. Un profesor de clasa a doua scria despre el: "Acesta este un student excelent care este apreciat de tovarășii săi, dar el are probleme în familia sa: mama lui are o boală incurabilă, iar viața la domiciliu trebuie să fie o luptă completă împotriva morții".

Un profesor de gradul trei a remarcat: "Moartea unei mame a lovit-o foarte tare. El încearcă tot ce este mai bun, dar tatăl său nu arată nici un interes în el, iar viața lui la domiciliu poate afecta curând învățătura lui dacă nu se face nimic ".

Profesorul de clasa a IV-a scria: "Băiatul este opțional, nu are nici un interes în învățare, aproape că nu are prieteni și adesea adoarme chiar în sala de clasă".

După ce a citit caracteristicile profesorului a fost foarte rușine de sine. Sa simțit și mai rău când, în ajunul Anului Nou, toți elevii i-au adus cadouri învelite în hârtie de cadou lucioasă, cu arcuri. Darul elevului ei neobișnuit a fost înfășurat în hârtie brună. Unii copii au început să râdă când profesorul a scos un set de brățări, care nu aveau mai multe pietre și o sticlă de parfum, care era umplută cu un sfert.

Dar profesorul a suprimat râsul în sala de clasă exclamând: - O brățară frumoasă! - și, deschizând sticla, a stropit niște parfum pe încheietura mâinii. În această zi, băiatul a rămas după ore, sa apropiat de profesor și a spus: - Astăzi miroși ca mama mi-a mirosit. Când a plecat, a strigat mult timp. Din acea zi, ea a refuzat să învețe doar literatura, scrisul și matematica și a început să-i învețe pe copii despre bunuri, principii și simpatie.

După un timp de astfel de învățare, un student neiubit a început să se întoarcă la viață. Și cu cât profesorul său la motivat, cu atât mai bine a răspuns. La sfârșitul anului școlar, a devenit unul dintre cei mai buni studenți. În ciuda faptului că profesorul a repetat că îi iubește pe toți elevii în mod egal, ea a apreciat-o și ia iubit foarte mult. Un an mai târziu, când lucra deja cu alții, a găsit o notă sub ușa sălii de clasă, în care băiatul a scris că este cea mai bună dintre toți profesorii pe care îi avusese vreodată.

Au trecut încă cinci ani înainte să primească o altă scrisoare de la fostul ei elev; Mi-a spus că a absolvit colegiul și că a ocupat un loc al treilea în clasă și că continuă să fie cel mai bun profesor în viața sa. Au trecut patru ani și profesorul a primit o altă scrisoare, unde studentul a scris că, în ciuda tuturor dificultăților, a terminat curând universitatea cu cele mai bune note și a confirmat că este încă cea mai bună profesoară pe care a avut-o vreodată. Patru ani mai târziu, a sosit o altă scrisoare. De data aceasta, el a scris că, după ce a absolvit universitatea, a decis să ridice nivelul cunoștințelor sale.

Acum, înainte de numele și prenumele lui era cuvântul doctor. Și în această scrisoare, a scris că este cea mai bună dintre toți profesorii pe care îi avea în viața sa. Timpul a trecut. Într-una din scrisorile sale, mi-a spus că a întâlnit o fată și sa căsătorit cu ea, că tatăl său a decedat acum doi ani și a întrebat dacă nu va refuza la nuntă să ia locul unde se află de obicei mama mirelui.

Desigur, profesorul a fost de acord. În ziua nunții elevului ei, a îmbrăcat aceeași brățară cu pietrele lipsă și a cumpărat același parfum care a reamintit băiatului nefericit al mamei sale. Ei s-au întâlnit, s-au îmbrățișat și a simțit mirosul său. - Mulțumesc că ai crezut în mine, mulțumesc că mi-ai lăsat să simt relevanța și importanța mea și m-am învățat să cred în mine, că am învățat să disting binele de rău. Profesorul a răspuns cu lacrimi în ochi: - Te-ai înșelat, m-ai învățat totul. Nu știam cum să învăț până când te-am cunoscut. Site Creștin www. Iertare. ro