Nu vă întoarceți înapoi

Mă rugam în sinea mea pentru ea, ca Dumnezeu s-o convingă, când iată că o soră din apropiere se îndreaptă spre dânsa, îi șopti ceva la ureche, apoi sprijinind-o, o ridică. Femeia își potrivi cârjele și sub privirile unei adunări, care abia mai putea răbda până la momentul final, se strecură prin mulțime până în față.

Și atunci, glorie lui Dumnezeu, Cerul începu să lucreze. Pe măsură ce fratele se ruga, punându-și mâinile, rând pe rând, peste cei suferinzi, am început să aud strigăte de laudă și mulțumire, exclamări de adevărată fericire.

— Slavă Ție, m-ai vindecat!

— Aleluia! O altă voce.

— Doamne, ce ușurare! Spuse o femeie căreia îi curgeau lacrimi șiroaie.

— Isuse, ai milă de mine! Strigă un bărbat de care tocmai se apropia pastorul.

Deodată, am auzit un zgomot și apoi am văzut cârjele sorei noastre infirme aruncate la podea. Femeia, cu mâinile înălțate în sus, se afla acum în picioare, mișcându-se necontenit și strigând, plină de fericire:

— Am scăpat! Doamne, ce minune!

Adunarea s-a sfârșit într-o rugăciune comună, în timpul căruia am simțit ceva asemănător cu ceea ce au simțit ucenicii în ziua când s-a cutremurat locul în care se aflau.

Niciodată nu am fost mai umplut de prezența lui Dumnezeu ca în aceea zi. A fost cea mai binecuvântată adunare din câte am trăit vreodată.

Slavă Ție, Doamne, că am prins și aceea zi.

Este minunat să-i privești pe cei, care până cu o clipă în urmă erau bolnavi, șchiopi, paralizați, tuberculoși, surzi și alte infirmități, mergând spre casă deplin vindecați.

Atunci când te tratează, te operează și te vindecă un medic, urmează o perioadă de convalescență, când continui să stai în pat, în concediu, făcând tratament până la deplina întărire. Sănătatea revine doar treptat. Însă, atunci când lucrează Medicul cel mare, însănătoșirea se face la minut și pe deplin, bolnavul nemaiavând nevoie de perioada de convalescență. Ca și pe timpul Domnului Isus, cel slăbănog, sprijinit înainte de alții, își duce patul în spinare.

Cel vindecat de Domnul Isus este mai sănătos ca omul care nici nu a fost bolnav. El șterge și urmele bolii, așa cum anulează prin sângele Său păcatele. Dar pentru aceasta este nevoie de credință, și iarăși credință.

Din păcate, nu toți creștinii sunt la înălțimea chemării lor. Și unii, chiar după ce au contacte cu cerul, după mari descoperiri sau haruri, cum este și vindecarea unei boli, uită repede binefacerile Domnului și cad înapoi în aceleași păcate.

Astfel, conducând pe sora care-și lăsase cârjele în adunare, discutând și gândindu-ne la bucuriile ce-i așteptau pe toți cei vindecați la sosirea lor acasă, la primul contact cu rudele, cu prietenii, cu vecinii... ea se întoarse deodată spre noi, exclamând:

— Am uitat cârjele la biserică!

— Și la ce ți-ar mai folosi? , am spus eu zâmbind.

— Slavă Domnului că misiunea lor s-a sfârșit, a completat sora din preajma noastră.

— Da, dar totuși vreau să le iau acasă, poate vor mai servi la ceva... niciodată nu se știe... insistă sora, spre surprinderea mea, întorcându-se din drum.

Fără să vreau, într-o clipă, mi-am schimbat toată impresia bună despre această soră. Oare chiar atât de puțin valora minunea Domnului? Nu le stătea mai bine cârjelor să rămână la adunare, ca mărturie? De ce să te întorci înapoi, la niște rămășițe ale suferinței?

Ne-am oprit puțin din drum pentru a o aștepta pe soră să-și ia cârjele, dar așteptarea noastră avea să fie mult mai lungă decât oricare din noi ne-am fi închipuit.

Cineva care a fost de față la scena îngrozitoare ce a urmat, prelungind așteptarea noastră, ne-a povestit cum s-au întâmplat lucrurile:

În clipa în care sora s-a aplecat să-și ridice cârjele, am auzit un țipăt și am simțit un fior pe care nu-l pot descrie.

— Doamne, nu mă părăsi! A strigat femeia.

Și în acea clipă, am văzut-o sprijinindu-se cu greu de cârjele ei, ca și cum totul ar fi fost un vis și vindecarea nu s-ar fi produs. Aceiași suferință ca și înainte, precum era și aceeași soră îndoielnică și mică la suflet, ca și înainte.

Pe cât a fost bucuria vindecării de mare, pe atât de îngrozitoare a fost revenirea la starea veche. Un păcat a provocat boala, un altul a anulat vindecarea.