"Incercarea credintei mele,in 1994".-Marturie.

Februarie 2012.

“ ȊNCERCAREA CREDINȚEI MELE ,ȋn 1994.”- Mᾰrturie.

Ȋn vara lui 1994,urma sᾰ plecᾰm ȋn vizitᾰ ȋn Romȋnia.Toate pregᾰtirile erau gata,așa cᾰ ȋn sȋmbᾰta ce urma,trebuia sᾰ plecᾰm.

Dar chiar ȋn duminica dinainte de plecare,cu 7 zile,am fost șocați cȋnd am vᾰzut cᾰ fiica noastrᾰ avea niște puncte roșii pe fațᾰ,ȋn gurᾰ pe limbᾰ,nu vroia sᾰ mai mᾰnȋnce,avea febrᾰ mare….stᾰtea culcatᾰ numai ȋn pat.Eram disperatᾰ,”Doamne de ce chiar acum?și ce boalᾰ este aceasta?Disperatᾰ am cᾰutat dupᾰ medicul de gardᾰ ȋn duminica aceia…am gᾰsit o doctorițᾰ.
Ea a spus ca vine cand are timpul potrivit,cᾰ avea pacienți pe care sᾰ-i trateze și sᾰ facᾰ vizite.Și noi așteptam cu multᾰ ȋnfrigurare,ca sᾰ aflᾰm ce fel de boalᾰ este aceasta,care se agrava rapid ȋnaintea ochilor noștrii.Fata era epuizatᾰ,respira foarte greu,avea o febrᾰ mare,nu putea nici sᾰ mᾰnȋnce,nici sᾰ mai bea.Febra s-a ridicat deja pᾰnᾰ la +39.Iar doctorița nu mai venea.
Eu eram foarte neliniștitᾰ,puterile mᾰ lᾰsau tot mai mult....Eram ȋntr-o fazᾰ cᾰnd am fost convinsᾰ cᾰ Domnul o v-a lua la El.Plȋngeam și mᾰ rugam sᾰ nu o ia de lᾰngᾰ noi,ȋnsᾰ nu vedeam nici o salvare oricȋt mᾰ rugam,din contrᾰ ea era tot mai slabᾰ,ba chiar și ea mi-a spus cu voce stinsᾰ:”Mama eu mor….nu mai pot….mama mor…”
A fost ora 8 dimineața,cred,cȋnd am sunat la doctorițᾰ,și au trecut deja 5 ore și ea tot nu venea.Eu eram foarte disperatᾰ,ȋntristatᾰ,cᾰ ea nu venea iar fata mea era pe moarte.Nu avea putere sᾰ se mai ridice din pat iar fața ei era plinᾰ de pete mari roșii,și ardea pe tot corpul ei,respira tot mai slab și venea aer fierbinte din gura ei….
Eu mi-am dat seama cᾰ nu mai avea mult de trᾰit,și cu multᾰ durere ȋn inimᾰ am spus Domnului:“Dacᾰ voia Ta este ca ea sᾰ vinᾰ la Tine fie dupᾰ voia Ta,ȋntᾰrește-mᾰ sᾰ pot suporta durerea.”

Eu mergeam dintr-o camerᾰ ȋn alta,nu mai puteam vedea starea fetei ȋn care ea se chinuia…era un tablou pentru mine de nesuportat,plin de durere…
Cȋnd durerea era la vȋrf..a venit din partea Domnului o ȋntᾰrie(la mijlocul ȋntunericului ȋncepe ziua,a spus cienva) printr-un verset ce ȋl aveam in dormitor pe perete.Dar eu mᾰ ȋndoiam,cᾰ spuneam este imposibil ca sᾰ mai fie salvatᾰ fata.Acest verset,de douᾰ ori ȋn viața mea,ȋn grele situații,mi-au fost o ȋntᾰrire de la Domnul.Ȋn faza aceasta foarte ȋncercatᾰ,și ȋn 1999.Acest verset este din:
ISAIA 41;10.
“ Nu te teme,cᾰci Eu sunt cu tine,NU TE UITA CU ȊNGRIJORARE,cᾰci Eu sunt Dumnezeul tᾰu.Eu te ȋntᾰresc tot EU ȊȚI VIN ȊN AJUTOR.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”
De atȋtea ori am citit acest verset cᾰnd “patrulam”prin dormitor ȋn disperarea mea,si ȋntrebam ȋn rugᾰciune pe Domnul:”Doamne,aceasta fᾰgᾰduințᾰ este acum pentru mine”?Am repetat mereu aceastᾰ ȋntrebare,versetul ȋmi vorbea foarte viu ȋn situația mea.La urmᾰ am avut o pace ȋn mine,și am mulțumit Domnului pentru ȋntᾰrire.Era exact pentru situația mea:NU TE ȊNGRIJORA….EU ȊȚI VIN ȊN AJUTOR….. Așteptam sᾰ vᾰd cum va lucra El acum….
Dar ȋndoiala era din nou prezentᾰ la scurt timp,cȋnd mᾰ uitam la fatᾰ cum arᾰta.
La ora 17 a sosit și doctorița scuzȋndu-se cᾰ a avut mulți pacienți.Atȋtea ore de ȋncordare….Dar pentru mine dupa aceia,a fost clar: Domnul a lucrat așa cu ȋntȋrzierea ei,pentru ca sᾰ lucreze ȋn mine cea ce vroia El : ȋntᾰrirea credinței ȋn El,chiar dacᾰ eu nu vedeam ieșire din durerea mea….
Doctorița cᾰnd a vazut-o pe fatᾰ,a spus ca are Rubeola,si cᾰ la vᾰrsta asta a ei,poate aduce mari complicații,chiar și cu moartea.Dar ea crede cᾰ o sᾰ treaca faza cea mai grea, care ȋn urmᾰtoarele 2 zile se va desfᾰșura .Am luat cuvintele ei ca și ȋncᾰ o confirmare la cea ce am primit prin versetul amintit.
Urma sᾰ mai treacᾰ ȋn doua zile pe la noi.Dar pentru mine a venit o fazᾰ extrem de grea,pentru ca boala s-a manifestat atȋt de puternic,ȋncᾰt iar m-a cuprins o disperare foarte mare.Fata a slᾰbit extrem,era și așa slᾰbuța,ea dar acum era de nerecunoscut.Ma ȋngrozeam cum arᾰta fața ei,numai ochii se vedeau normal,restul feței era de culoare violetᾰ.Și cu voce stinsᾰ repeta:”Mama eu mor,ajutᾰ-mᾰ,nu mai pot…”I-am spus ca Domnul nu o v-a lᾰsa,cᾰ o ajutᾰ și cᾰ eu mᾰ rog Lui pentru ea.
Eu ȋn acele zile nu am plecat la serviciu.Timp de 5 zile și 5 nopți erau lȋngᾰ patul ei,deseori ȋngenunchiatᾰ și mᾰ rugam.Țineam mȋna ei ȋn mȋna mea,și ea cu ochii mᾰ ruga sᾰ nu o pᾰrᾰsesc,așa de slᾰbitᾰ era.Trupul meu era deja bine epuizat,de durere,și nesomn.Soțul nu mai ȋndrᾰznea sᾰ intre la ea ȋn camera așa de disperat era.Eu ȋl consolam spunȋndu-i cᾰ Dumnezeu o va scᾰpa.El nu credea,cᾰ nu este credincios.Dar nici de mine nu puteam spune mai pozitiv,cᾰ aveam și eu de luptat din cȋnd ȋn cȋnd cu ȋndoiala,macar ca aveam fᾰgᾰduința de la Domnul.
Eu am primit mȋngȋiere de la Domnul prin acel verset,ȋ-am dat povara Lui,dar ȋndoiala(necredința)mᾰ facea sᾰ iau iar povara asupra mea…ȋn loc sᾰ o las definitiv ȋn mȋna Sa.
Rugᾰciunile mele erau fierbinți cᾰtre Domnul,ca sᾰ mᾰ ȋntᾰreascᾰ sᾰ pot sta ȋn pace pȋnᾰ la capᾰtul ȋncercᾰrii,sᾰ se ȋndure de fata mea…
Cum am spus de duminicᾰ ȋncepȋnd,ea nu a mai mȋncat nimic,doar cu mult chin a bᾰut apᾰ sau ceai.Sᾰ umble pe picioare,pᾰnᾰ la toaletᾰ,fᾰrᾰ ȋnsoțire, nu reușea.

Dar a venit și ziua cᾰnd am vᾰzut cᾰ Domnul a lucrat dupᾰ fᾰgᾰduința ce mi-a dat-o.Joi dimineața,pe la ora 6,fata mea ȋmi spune cᾰ vrea la toaletᾰ.Am vrut sᾰ o sprijin,dar ea a spus:”Mama eu pot sᾰ merg singurᾰ.”Eu nu am vrut sᾰ o las,cᾰ eram sigurᾰ cᾰ va cᾰdea jos.Dar ea s-a sculat cu putere ȋn ea,și a plecat la toaleta,singura…Eu eram ȋnmᾰrmuritᾰ:ea primit putere in trup de la Domnul….Apoi ȋmi spune:”Mama mie foame,dᾰ-mi sᾰ mᾰnȋnc…”Pentru mine era o minune…Am cᾰzut pe genunchi și am mulțumit cu lacrimi de bucurie Domnului cᾰ a lucrat dupᾰ cum a fᾰgᾰduit.Am mulțumit cᾰ mi-a ȋntᾰrit credința,cᾰ m-a trecut prin școala Sa binecuvᾰntatᾰ.

Acum cȋnd mᾰ uit ȋn urmᾰ la aceastᾰ experiențᾰ,am ȋnțeles cᾰ sunt ȋn mȋna lui Dumnezeu,și cᾰ El are felurite metode de a lucra ȋn acei care sunt copiii Sᾰi,caracterul Fiului Sᾰu.Sᾰ am credința tare ȋn tot felul de suferințe.CᾸ NU EXISTᾸ NIMIC CE SᾸ TREACᾸ PE LȊNGᾸ DUMNEZEU,FᾸRᾸ CA EL SᾸ NU ȘTIE.Toate sunt de la El,pentru ca sᾰ ȋși formeze poporul Lui dupᾰ buna plᾰcere a Sa.ROMANI 8;28-39. IACOV 1;2-4, 1 PETRU 1;3-9.El nu ia toate bolile de la noi,ci unele le lasa,ca prin ele sa lucreze in noi rabdarea,smerenia.Ma gandesc aici si la ap.Pavel 2 COR.12.Si acest adevar descris de el aici,l-am trait,si il traiesc.Slᾰbiciunile trupești sunt lᾰsate ca sᾰ ne ținᾰ smeriți,și apoi sᾰ cunoaștem și puterea lui Dumnezeu care ne ține pe picioare,chiar daca suferᾰ trupul…care ne face sᾰ fim desᾰvȋrșiți ȋn slᾰbiciune.El are felurite metode de a ne face sᾰ aducem roade ale neprihᾰnirii:poate sᾰ ȋți ia ce ai mai drag:copilul sau partenerul de viațᾰ….Pentru mine ca mama,a fost un tablou extrem de trist,sᾰ te uiți la copilul tᾰu cum slᾰbește ȋn putere,ȋn kilograme,slabeste psihic,și ȋsi simte moartea atȋt de aproape,cu febra mistuitoare peste +40 grade,și sᾰ nu poți sᾰ ȋl ajuți cu nimic.Este o boala foarte periculoasᾰ,mai ales dacᾰ se primește ȋntre 15-40 de ani.Ca bebelaș nu poate fii așa periculoasa,dacᾰ a fost prevenitᾰ la timp.Fata mea a primit ca bebelaș injecția de prevenire-și-totuși a primit boala la o vᾰrstᾰ de maturitate.Boala aceasta provocata de un virus aduce destule cazuri mortale,sau lasa urme grave.Ȋn urma bolii,la fata mea timp de 3 luni a cᾰzut pᾰrul extrem de mult.Ea avea un pᾰr deosebit de bogat,abia ȋi puteam ȋmpleti coada lungᾰ.Dar a rᾰmas destul ȋncᾰ.Acum eu cred cᾰ aceasta situație a fost de Dumnezeu programatᾰ…așa cum și altele din viața mea..

Dupᾰ aceastᾰ zii de mare binecuvȋntare,joia,am mai ȋnțeles cᾰ Domnul a fᾰcut posibilᾰ cᾰlᾰtoria spre Romȋnia,așa cum noi ne-am dorit.Sȋmbᾰtᾰ dimineața am pornit la drum.Fața fetei era ȋncᾰ oarecum coloratᾰ,dar ne-am bucurat cᾰ s-a pus pe mȋncare,și s-a ȋntremat ȋn putere.Ȋn Romȋnia,am avut bucuria sᾰ dau mai departe aceasta mᾰrturie la alții credincioși,care s-au bucurat,au ȋnțeles cᾰ avem un Tatᾰ ceresc care ne dᾰ ȋncercᾰri pentru cᾰ ne iubește,și vrea sᾰ ne facᾰ pᾰrtași bogᾰției ce ne-a pregᾰtit-o.Acolo nu v-a mai fii durerile ce le avem aici pe pᾰmȋnt.Apoi noi știm cᾰ suferințele de acum nu sunt vrednice sᾰ fie puse alᾰturi de slava din cer.
ROMANI 8;18.

Prin aceastᾰ mᾰrturie,am din nou prilejul sᾰ dau cititorilor mei,o experiențᾰ binecuvȋntatᾰ din școala lui Dumnezeu.O dau cu nadejdea sᾰ aduca ȋntᾰrire ȋn credințᾰ la cei care trec acum poate prin grele ȋncercᾰri.Nu vᾰ uitați ȋn jos,la necazul ce ȋl aveți,ridicați-vᾰ privirea ȋn sus…cᾰ noi nu putem schimba nimic,ci schimbarea vine de sus.
Noi de multe ori dᾰm povara Domnului,dar o luᾰm iar ȋnapoi și cᾰutᾰm sᾰ o ducem singuri,cu puterea noastrᾰ…dar povara ne ține la pᾰmȋnt…ne duce la depresii profunde…Noi trebuie sᾰ avem mereu ȋnaintea ochilor acest adevᾰr:ȋn Domnul nostru avem ABSOLUT TOTUL DE CEA CE AVEM NEVOIE,ca sᾰ putem duce suferințele.Noi putem totul sa facem,dacᾰ suntem ȋn El,și nu ȋn noi ȋnșine,și vom fii ȋntᾰriți.Uneori credem cᾰ Domnul ne-a pᾰrᾰsit,totul este așa de ȋntunecat ȋn jurul nostru,nu mai vedem nici o ieșire…Și totuși El stᾰ la “gura cuptorului de foc”și așteaptᾰ sᾰ ne ȋndreptᾰm glasul spre El dupᾰ ajutor.Dupᾰ ce am trecut”examenul”cu bine ȋn “focul suferinței”suntem duși ȋntr-o”clasᾰ mai de sus a maturitᾰtȋi ȋn Fiul Sᾰu, Isus Domnul”.Dar dacᾰ noi nu am ȋnvațat “lecția”ȋn școala Sa,ȋnseamnᾰ cᾰ ne-am aflat ȋn noi ȋnșine,am cᾰutat prin puterea noastrᾰ sᾰ ȋnlᾰturᾰm”focul ȋncercᾰrii”.Și asfel am ieșit neȋnvᾰțáți din “școalᾰ”.Noi suntem hotᾰrᾰți de Dumnzeu,pentru suferințe de tot felul,cᾰ numai așa poate face din noi “aur curᾰțit”ȋn care sᾰ se oglindeascᾰ chipul Fiului Sᾰu.Ar fii ȋncᾰ de mai citat versete din Scriptura care ne dovedește acest adevᾰr.

Harul și pacea Domnului sᾰ fie cu Dvs.

Cu dragoste a Dvs.sorᾰ ȋn Domnul M.M

http://hardeladumnezeu.wordpress.com