Dumnezeu mă iartă și mă vindecă

În comuna Bacea, din județul Hunedoara, locuia familia Negrilă, compusă din Tata – Andronică, mama – Valeria și fiica Doina. Andronică Negrilă era activist de partid și casa lui era la dispoziția partidului. Sora Valeriei, Zalica se convertise și era o bună credincioasă penticostală, motiv pentru care era prigonită de sora și cumnatul ei, care nu o mai primeau în casă.

S-a întâmplat ca un TBC osos, pe care-l avea Valeria, să recidiveze. Familia a hotărât să mai încerce o internare la spitalul din Deva, însă chiar în după-amiaza acelei zile, Valeria a avut o tresărire. A trimis repede s-o cheme pe sora ei, pe care n-o mai primise în casă. Zalica, sora, a venit, iar Valeria privind-o i-a zis:

— Sora mea, te-am chemat să te rog să mă ierți pentru tot ce ți-am făcut. Cer prin tine iertare și celorlalți credincioși pe care i-am prigonit noi.

Apoi, privindu-și din nou sora, a adăugat:

— Vă rog rugați-vă pentru mine! .

— Tu crezi că Dumnezeu te ajută? – a întrebat-o Zalica.

— Nu te mira... Cred că Dumnezeu mă iartă și mă vindecă, a răspuns Valeria.

Zalica a plecat, s-a întâlnit cu surorile Zenia și Rozalia Mica și le-a comunicat rugămintea Valeriei. Ele, știind că în comuna vecină Sârbi, frații se roagă în seara aceea, au plecat într-acolo. Acolo, fraților Dumnezeu le-a spus prin Duhul Sfânt: „Mergeți și o voi vindeca!”. Astfel, 7 bărbați și surorile care veniseră de la Bacea s-au dus să se roage pentru sănătatea Valeriei.

După o rugăciune pe genunchi, frații au plecat chiar în ceasul acela din noapte. Surorile au mers și ele acasă, însă toată noaptea n-au dormit zicându-și: „Nu ar fi sărit ea din pat, dacă ar fi fost vindecată? !”. Dimineața, după revărsatul zorilor, una dintre surori a pornit să vadă ce se mai întâmplă în familia Negrilă. Ea a rămas uimită văzând-o în curte pe Valeria care dădea boabe la păsări. Ea fusese vindecată în timp ce ei se rugau. A urmat apoi un șir de lupte cu partidul. Acum, în casa Negrilă din Bacea este o adunare de credincioși.