Doamne, vreau sa te cunosc mai mult!

Aș vrea să împărtășesc ceea ce mi s-a întâmplat într-o călătorie, Dumnezeu lucrează minunat!

Eu locuiesc în altă țară, până aici Dumnezeu m-a ajutat atât cu studiile mele, cât și în domeniul sportului. Astăzi aveam un campionat clasificatoriu pentru campionatul național care va avea loc peste câteva săptămâni, acesta a avut loc în alt oraș; trebuia sa merg de ieri în tren ca să pot ajunge la timp. Rugăciunea mea către Domnul este să mă folosească în lucrarea Sa, acolo unde El m-a așezat, vreau să aduc roadă și să spun despre lucrările Lui minunate, vreau mai mult din El, mai multe experiențe cu El, să îl cunosc mai mult, El este mare și puternic!

Ieri, când mă îndreptam cu trenul spre acest oraș, am întâlnit o fată, ea avea locul asignat în tren lângă mine. Era o tânără care mergea și ea tot în acel oraș unde mergeam eu, ea scria articole despre muzică, concerte, teatru etc, avea iarăși o carte publicată. Dintre temele despre care am vorbit, îi spuneam și despre credința mea în Isus, lucrările Domnului în viața mea si cum El m-a ajutat. Avea o inima deschisă și primitoare, deși spunea că a avut contact și cu alți oameni credincioși care îi împărtășeau despre Dumnezeu, chiar și prietene, dar încă nu luase decizia de a-L sluji pe Domnul. Spunea că mai primea mesaje și versete biblice de la o profesoară care îi mai spunea despre Dumnezeu. S-a bucurat mult de conversația pe care am avut-o, la sfârșit i-am dat un Nou Testament în format micuț ce aveam cu mine, și-a propus să îl citească, deși spunea că avea acest gând să citească Biblia întreaga, dar nu a reușit încă.

M-am bucurat foarte mult de această întâlnire, și i-am mulțumit Domnului pentru că a pus-o în calea mea. Când am ajuns în oraș, am stat de vorbă cu Dumnezeu în acea noapte, și i-am spus din nou că vreau mai mult din El, să Îl cunosc mai mult și să mă folosească, să fiu un instrument prin care El să lucreze.

În ziua următoare, astazi, urma să fie campionatul. În această saptamana am început să am o durere la picior, dar mulțumesc Domnului că mi-a ascultat rugăciunea și totul a fost bine, când am concurat nu am mai simtit durere și am putut primi clasificare pentru național.

La întoarcere spre casă, trebuia să iau din nou trenul, dar s-a întâmplat ceva…am ajuns târziu cu vreo 5min, deși acest lucru nu imi amintesc să mi se fi întâmplat, dar l-am pierdut. Trebuia să mă aducă cineva, și îmi spunea că vom ajunge la timp, dar nu a fost să fie așa…Am rămas suprinsă, vedeam doar cum trenul meu ieșise din stație fără mine, simțeam că acest lucru nu putea să fie la întâmplare, și îi spuneam lui Dumnezeu de ce a trebuit să pierd trenul (am luat un nou bilet pentru următorul tren ce avea să vină în câteva ore). Am rămas în stație și am luat să mănânc ceva ce am avut pregătit, și chiar cand am terminat… am văzut că se apropia un om, s-a așezat lângă mine și mi-a spus “Ai ceva de mâncare?”. Eu am rămas surprinsă; mai erau bărbați și femei pe acolo în stație ce stăteau pe bancă, dar a venit la mine și nu s-a oprit la ceilalți. Tocmai atunci terminasem și nu mai aveam nimic, doar ceva apă. L-am privit, era cu geaca ruptă și cu hainele nespălate, nici nu avea un miros plăcut, avea nevoie de mâncare. L-am invitat să mergem și să căutăm un post unde se vinde mâncare ca să îl pot ajuta. Când am ajuns la acest loc, am cumpărat ceva de mâncare și am mers să ne așezăm la o masă. A fost ceva plăcut ce am văzut acolo, o Biblie așezată pe o masă. M-am uitat să văd a cui era acea Biblie, vedeam doi bărbați care au luat și ei ceva pentru masă, s-au așezat și au început să se roage, mare a fost bucuria mea când am văzut acest lucru. Am mers să văd cine sunt ei, erau frați care aveau aceași credință ca și mine, era un slujitor al Domnului și un tânăr care predicase dimineața la o biserică. Mare a fost bucuria mea să îi întâlnesc, am împărtășit cu ei despre credința mea și despre această întâmplare pe care am avut-o, știam că toate aceste lucruri nu puteau să fie la întâmplare, era Cineva care imi călăuzea fiecare pas.

După, am mai rămas puțin cu omul nostru de la început, era singur, nu avea familie și spunea că venea des la stația de tren pentru că acolo se simțea mai bine și era mai cald. Am împărtășit și cu el despre Dumnezeu, și făcusem iarăși o rugăciune la sfârșit pentru el. În final, reușisem să iau trenul corespunzător spre casă.

M-am bucurat foarte mult cum a lucrat Dumnezeu și cum mi-a pus în cale aceste suflete, deși nu erau români, cum m-a condus spre ei și cum mi-a ascultat rugăciunile. Dumnezeu e minunat și lucrează extraordinar de minunat, glorie Lui!

Rugăciunea mea continuă să fie aceași, să ÎL cunosc mai mult și să am tot mai multe experințe cu El, acolo unde El m-a așezat, vreau să rodesc, și totul să fie spre slava și spre gloria Sa.

Așa de mult m-am bucurat de lucrarea Domnului că nu puteam să nu împărtășec despre ea. Vreau să vă încurajez, împreună cu mine, să Îl căutăm tot mai mult pe Domnul, să nu ne conformăm, El e mare și are lucruri minunate pregătite pentru toți acei ce Îl caută dintr-o inimă curată și sinceră.

Fiți binecuvântați!