Cum am ajuns în Israel

Povestea începe cu rugăciune. Din septembrie 2015 mă rugam pentru această excursie, ca Domnul să mă finanţeze, pentru a avea siguranţa că este voia Lui să vizitez Israelul. Aproape 5 luni nu s-a întamplat nimic, aşa că mă resemnasem....şi nu mă mai rugam pentru asta. Dar, în 28 ianuarie 2016, pe când îmi lăsasem automobilul marca Logan parcat in fata porţii, în întregime pe trotuar, eram cufundată în citirea Bibliei. Trebuia să merg undeva la rugăciune între 17 şi 18, de aceea nu îmi parcasem maşina în curte. Dar, în virtutea unui vechi obicei păcătos, am întârziat...şi atunci s-a produs accidentul a cărui victimă nevinovată a fost Dacia mea Logan. Cel mai drăguţ a fost modul în care s-a îintâmplat: un taxi cu nr-24 MAL (adică rău in franceză) a tăiat calea unei Skoda cu nr.12-CYP (wow, CIP sau microchip?) Şi, deşi sunt 2 benzi pe un sens, Skoda, grăbită, gonind cu 100 km\oră, a proiectat taxi-ul în biata mea Dacie de pe trotuar, i-a avariat grav spatele şi i-a împins aripa stângă într-un copac pe care l-a smuls din rădăcini...Iar copacul era la vreo 50 de cm distanţă de Dacie şi era înconjurat de o bordură de beton, aşa că vă imaginaţi daunele bietei mele maşini... Evident, taximetristul a fost obligat de poliţie să îmi dea asigurarea lui.

O soră total dezinteresată m-a sfătuit să cer repararea maşinii în regie proprie, solicitând daună totală, deşi maşina avea venerabila vârsă de 7 ani şi 3 luni. Mi s-a acceptat cererea, mai ales că service-ul unde îmi transportaseră maşina (care nu mai putea fi folosită, întrucât avea şi toba căzută şi axul de direcţie strâmb) pretindea asigurărilor o sumă mai mare cu vreo 300 de euro decât mi-au băgat mie în cont cei de la compania unde era asigurat vinovatul. Ce era de făcut? Cei de la service m-au mai taxat cu vreo 130 de lei văzând că nu îmi voi repara autoturismul la ei.

M-a inspirat şi m-a sprijinit Domnul şi am găsit separat un tinichigiu şi un vopsitor, la care reparaţia completă a maşinii m-a costat acceptabil, aşa încât mi-au rămas banii pentru excursia în Israel şi chiar şi 90 de euro de cheltuit acolo. Ce mare Dumnezeu avem! Mama mea mai întâi a comentat: "Aşa eşti tu, ghinionistă!" Dar, în final, văzând că mi-am reparat maşina şi am mers şi aproape o săptămână în vacanţă în Israel, şi-a schimbat opinia:"Tu chiar ai avut noroc cu maşina asta!" Dar nu există ghinion sau noroc pentru un copil al Domnului, ci doar evenimente orchestrate de sus, cu scop şi finalitate.

Slavă Domnului Dumnezeu, Singurul care ne îndreaptă sorţul, Cel ce face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce-L iubesc şi sunt chemaţi după planul Său! De suferit a avut doar un obiect neînsufleţit, o grămadă de fiare. Eu chiar mă gândeam s-o dau la dezmembrare, dar soţul meu s-ar fi supărat rău, aşa că am reparat-o....

Morala este creştină: "Nebănuite sunt căile Domnului şi modul cum ne răspunde El la rugăciuni! Toată gloria să fie a Lui în veci de veci, Amin!"