Care din noi va fi următorul ce va muri

În timpul regimului comunist, când statul prin Departamentul Cultelor și Securitate căutau să controleze și să direcționeze după bunul lor plac activitatea cultelor religioase prin oameni care-i susțineau să ajungă la conducerea bisericilor, într-o biserică, unde era un astfel de om conducător de adunare, lucrurile mergeau rău din punct de vedere duhovnicesc. Fraților sinceri și duhovnicești nu li se permitea să ia cuvânt de atitudine împotriva păcatului și a lucrurilor lumești care intrau în adunare.

Cei duhovnicești au stat smeriți la locurile lor, dar la un timp și-au dat seama că nici a nu face chiar nimic în această situație dureroasă nu este bine. S-au sfătuit între ei și au concluzionat că lucrul cel mai bun pe care îl pot face este să intre în post și rugăciune stăruitoare înaintea Domnului ca El să se îndure de starea bisericii. S-au găsit 7 bărbați care au intrat înaintea Domnului în post necurmat de 3 zile pentru această cauză.

După câteva zile, conducătorul adunării s-a îmbolnăvit grav și în foarte scurt timp a murit. Informatorii au alertat securitatea despre inițiativa fraților, care au postit 3 zile pentru cauza bisericii (ei nu s-au rugat nicidecum ca conducătorul adunării să moară). A venit securitatea între frați și a întrebat?

— Cine a postit 3 zile?

Imediat cei 7 s-au ridicat în picioare.

— Sunteți arestați.

I-au dus la cercetări și le-au găsit un articol de implicații politice dăunătoare statului pe baza căruia i-au trimis în tribunal. În timpul procesului, un procuror a cerut o pauză pentru deliberări. În spatele ușilor închise, el le-a spus celorlalți:

— Noi le-am găsit acest articol și putem să-i condamnăm. Ei vor merge în închisoare, dar acolo nu putem să-i împiedicăm să postească și atunci, care din noi va fi următorul ce va muri?

Când au ieșit de acolo, i-au declarat liberi pe toți frații. Aceasta a fost atunci o surpriză, dar după mai mult timp, s-a aflat care a fost discuția lor în spatele ușilor închise.