Scrisoare de dragoste

   Iar eşti singur?

   Ai fost vreodată cuprins de sentimentul singurătăţii ? Este sentimentul care produce cea mai mare durere. “Off , nu vreau durere ! M-am săturat să fiu iarăşi singur. “ Oamenii se simt singuri chiar cu cei dragi lângă ei uneori… De ce oare ?
Nu este nevoie să-mi vorbeşti despre prieteni nici despre relaţii de prietenie. Acest produs este pretutindeni şi nu este unul nou. El este unul din cele mai vechi sentimente.
   E toamnă, frunzele încep să cadă. Uite, priveşte şi tu una câte una se desprind din ramurile copacilor care nu de mult erau de un verde viu. Vântul, ploia şi gerul sunt fraţi împreună acum, iar păsările au încetat să mai cânte. De ce ?
   Dimineţile au început să fie din ce în ce mai reci. Poate te-ai trezit prea devreme, sau prea târziu sa poţi face o constatare reală a evenimentelor care te-au luat parcă prin surprindere - nu ? Nu eşti nici rece, nici fierbinte, eşti prea sigur pe tine să ţi se spună cum te simţi. Dar vai ! Fiecare clipă care trece, este o rană în inima MEA, este ceva care îmi şopteşte că timpul de a fi împreună fericiţi, este pe sfârşite sau este gata să înceapă. Nici nu ştiu când anume am fost fericit, atunci la Început, acuma… sau MÂINE .
   Departe de Tine, departe de fraţi, undeva pe la mijlocul timpului am căutat să găsesc împreuna simţirea, cu ei, cu Tine, şi cu cei pe care-i iubesc. Am pribegit doar singur printre stele, deşi erai cu mine şi Tu, şi ei, şi voi toţi.
   Ai plecat prea devreme de lângă MINE, ascultând o altă voce, şi un alt Stăpân. Atunci am hotărât să îţi iau înapoi hainele MELE, deoarece nu se mai potriveau cu faptele tale. Te-am învăţat să asculţi de Mine “din Dragoste “ dar n-ai vrut. Îmi era atât de dor să te revăd în fiecare dimineaţă, să te privesc, să îţi vorbesc şi apoi să ne rugăm împreună. Atunci când tu ai ales să fii stăpânul tău propriu, ai rămas fără hainele MELE de slavă, acele haine care nu se şifonau şi nu trebuiau parfumate niciodată, şi care sunt albe şi astăzi.Le mai păstrez pentru tine şi astăzi, undeva în vestiarul sanctuarului din aur. Poate vei dori încă o dată să fim împreună, aici sus lângă MINE.
   Apoi ai rămas singur, nu pentru că Eu am plecat de lângă tine, ci pentru că tu nu M-ai ascultat până la capăt. Aveam pregătită pentru tine o veşnicie, am creat lumea şi a fost pentru tine ca un cadou - viaţa veşnică !
Ce sigur erai pe ceea ce alţii îţi şopteau despre MINE, dar era o minciună şi te-ai convins până la apusul soarelui că EU aveam dreptate în toate.
   Ai ales fără MINE şi ai rămas singur în noapte... aproape de moarte ! Fără haine, fără slavă, fără veşnicie, fără Eden şi ce este mai dureros ai rămas SINGUR fără Mine. Te-ai ascuns repede şi ţi-ai făcut rost de haine, dar ... nu erau de durată. Au murit la fel de repede ca şi tine, ca şi frunzele care se ofilesc astăzi ... stii de ce? - Tu eşti de vină. Din cauza ta mor astăzi florile, şi uite, cad iarăşi frunzele.
   Atunci şi Eu m-am simţit singur fără tine, chiar dacă oştile cereşti nu se puteau număra lângă Mine.Tu erai coroana desăvârşirii pentru tot ce am făcut frumos pe această lume. Am plâns undeva deoparte de tine fără să ştii, şi am jertfit pentru tine animale nevinovate, cu sânge şi moarte, apoi ţi-am croit nişte haine din pielea lor. Am văzut de departe pe fraţi tăi, care te vor urma în timp, şi la rău şi la bine - am plâns pentru tine, pentru ei, pentru voi, pentru toţi – dar ... nu m-a crezut nimeni.
   Am venit la tine în vizită să te ajut cu speranţă, curaj, cu putere şi viaţă şi nu cu viaţă de care tu avei parte ci cu viaţa veşnică . Am venit la tine să te salvez, să fiu cu tine o clipă pentru că erai singur în marea luptă. Mai ştii cum M-ai primit tu acolo în lume ? Oh!!... undeva departe de centru, ferit de ochii mulţimii vroiam să fiu doar Eu şi cu tine. Am venit pentru tine şi tu M-ai respins ... M-ai urât , M-ai bătut, M-ai scuipat... ! Apoi ştii bine unde M-ai pus pe un deal, afară ... să ştie oricine.

   Acolo, în acea grădina unde EU făuream pentru tine salvarea, unul din fraţii tăi M-a vândut cu un sărut prea ieftin. Şi tu... tu ... aproape că te-ai lepădat de Mine, când speram de la tine cel mai mult...
   Aşa a fost să fie şi Eu pe toţi, şi buni, şi răi, care erau şi care va să vină, erau cuprinşi în rugăciunile Mele de iubire, din veşnicii. Din dragoste pentru toţi am murit, pentru a fi iarăşi împreună, pentru ca tu să nu mai fii singur.

    Şi EU am rămas singur ... o dată - fără tine, fără fraţii tăi, fără prieteni, fără TATĂL Meu . Ce rău este să fi SINGUR ! Te înţeleg destul de bine chiar şi astăzi cu toate că este mult de atunci de când ne-am întâlnit la tine acasă - pe pământ. Ce bine că TATĂL Meu M-a readus la viaţă dupa trei zile. Ştii de ce ? Tot pentru tine ! Ţi-am dat o SPERANŢĂ ... chiar atunci când ne-am despărţit la poartă, martorii Mei sunt heruvimii. Şi ţi-am spus să ai grijă de această speranţă.
   Mai este şi astăzi în tine acestă speranţă vie ?
   Astăzi când privesc înainte, spre viitor, văd pregătit pentru tine o haină: este cea mai scumpă haină. Este haina care poate să îţi acopere sufletul zbuciumat de lipsuri, greutăţi, sudoare şi ruşine. Păcatul pot să-l iert doar EU, pentru oricine.
   Este haina pregătită pentru tine, hai, îmbrac-o vezi cum îţi stă ? ... - Bine ! Biruitor te vreau în fiecare ceas din zi şi din noapte. Am pregătit un nume frumos şi o coroană, pentru fiecare. De-abia aştept să ţi-o aşez pe frunte. Vei fi iarăşi rege, cel mai frumos şi cel mai iubit dintre îngeri. Jertfa mea pentru tine vreau să fie salvare - spre bine . Este singura salvare, ... este unică în univers pentru tine ! Mă întreb până când vrei să mai fii singur în această lume !...

   Deschide uşa, uşa pe care numai tu ştii să o deschizi pentru MINE, şi lasă -Ma să intru! Vreau să nu mai fii singur !
   Vin şi să te iau aici sus, în ceruri, să fii cu Mine o veşnicie !