Pledoaria pozitivă

Istoricii sunt convinşi că urmaşii lui Isus au ajuns să creadă că L-au văzut realmente pe Isus cel înviat. Şi au o mulţime de motive pentru aceasta.

Înainte de toate, proclamaţia apare extrem de timpuriu în istoria Bisericii. 1 Corinteni 15.3-7, 'buletinul de ştiri' al crezului creştin, care relatează moartea lui Isus la doar câţiva ani după crucificare, cuprinde şi enumeră persoanele cărora El li S-a arătat. Ştirea sună astfel:

'că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. '

Potrivit lui James Dunn, un învăţat respectat şi aclamat:

'Putem avea toată încrederea că învăţătura aceasta a fost formulată ca învăţătură în decursul primelor luni după moartea lui Isus'.

Învăţăturile pe care primii creştini au ales să le formuleze după crezuri şi să le transmită între ei includeau şi o listă de persoane cărora li S-a arătat Isus cel înviat. Nu doar că Petru este primul pe această listă, sprijinind proclamaţia pe autoritatea sa, dar textul menţionează şi că Isus S-a arătat la peste 500 de oameni deodată.

În al doilea rând, proclamarea învierii lui Isus lansează invitaţia caa devărul să fie verificat prin discuţii cu martorii oculari. De exemplu, reluând crezul sus-menţionat, la 20 de ani după moartea lui Isus, Pavel a spus că majoritatea celor 500 de martori oculari erau încă în viaţă. Este ca şi cum ar spune: 'Dacă vreţi să vorbiţi cu martorii ce L-au văzut pe Isus înviat, iată peste 250 de persoane pe care le puteţi alege! '

Pavel urmează tiparul pe care îl descoperim în Fapte 10.40-41 unde Petru accentuează existenţa martorilor oculari:

'Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. '

Fireşte, Luca istoriseşte şi alte întâmplări care subliniază apăsat că au existat martori care L-au văzut pe Isus cel înviat. Aşa se întâmplă în prima proclamaţie a Evangheliei, în Fapte 2.32, la care am făcut deja referire:

'Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui. '

(Lui Pavel, lui Petru şi lui Luca li se alătură Ioan, care afirmă ca a fost şi el martor al lui Isus cel înviat, fapt consemnat în Ioan 21.24.)

Ucenicii erau gata să moară pentru credinţa lor că Isus cel înviat li Se arătase. Bineînţeles că simplul fapt că eşti dispus să mori pentru un crez nu face ca respectivul crez să fie adevărat, însă aproape întotdeauna denotă sinceritatea din partea credinciosului. Nu prea se întâmplă ca oamenii să îşi dea viaţa pentru ceva ce ştiu că este greşit. În cazul de faţă, ucenicii eraua dispuşi să moară pentru ceva ce pretindeau că ar fi văzut cu ochii lor: ISUS CEL ÎNVIAT!

În documentele istorice, descoperim martiriul multor martori oculari începând cu cel al lui Ştefan -Fapte 7.60 şi incluzând pe unii dintre ucenicii de seamă ca Iacov, fratele lui Ioan şi Petru însuşi. De vreme ce Îl văzuseră pe Isus biruind moartea, acum nu se mai temeau de moarte, aşa cum se întâmplase în grădina Getsimani. Ei credeau cu adevărat în învierea lui Isus.

Din motivele sus-mentionate dar şi din alte motive, marea majoritate a învăţăţilor sunt convinşi că urmaşii lui Isus credeau cu adevărat că El înviase din morţi. Drept care A. J. M. Wedderbrum a afirmat:

'Este un fapt istoric indubitabil că într-o bună zi, cumva ucenicii au ajuns să creadă că L-au văzut pe Isus înviat. '

Într-un final, trebuie precizat că au existat şi câţiva care nu Îl urmau pe Isus, dar care credeau cu adevărat că El li Se arătase după învierea Sa din morţi. Primul şi cel mai de seama dintre ei este Saul din Tars, cunoscut şi ca Pavel. În timpul vieţii lui Isus, Pavel fusese un învăţăcel al rabinului Gamaliel, care era unul dintre tannaim, cei mai influenţi învăţători ai Torei sub formă orală din istorie. Potrivit tradiţiei, Gamaliel era nepotul marelui învăţător evreu Hillel, fondatorul eponim al şcolii de gândire ebraice cunoscută drept Casa lui Hillel. Beneficiar al unie asemenea obârşii evreieşti nobile, Pavel a început să-i persecute pe creştini, înzestrat fiind cu autoritatea şi râvna de a-i aresta şi chiar de a conduce execuţiile.

Totuşi, ceva s-a întâmplat cu Pavel. Ceva l-a determinat să se alăture celor pe care îi ponegrise renunţând chiar la funcţia şi statutul lui înalt în comunitatea evreiască. Potrivit spuselor sale, i S-a arătat Isus cel înviat! În Faptele Apostolilor, Luca notează faptul că Pavel şi-a prezentat mărturia în trei împrejurări distincte şi explică clar că acesta s-a convertit deoarece L-a văzut pe Isus cel înviat. Pavel mărturiseşte el însuşi despre motivaţia sa în 1 Corinteni 15. Din pricina proclamaţiei sale că Isus a înviat din morţi, Pavel a fost biciuit de cinci ori, bătut cu nuiele de trei ori, împroşcat cu pietre până ce se crezuse că a murit şi într-un final, a fost decapitat. Prin uramare el a avut multe ocazii de a se răzgândi ori să regrete, însă a renunţat la tot, inclusiv la propria lui viaţă mărturisind mereu că Îl văzuse cu ochii lui pe Isus cel înviat.

~& ,"& ~