Mormântul este gol...

Ioan 20:1-10. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” Petru şi celălalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea după el, a intrat în mormânt, şi avăzut fâşiile de pânză jos. Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morţi. Apoi ucenicii s-au întors acasă.    Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a coborât din slava cerească la noi, ca să se facă Mielul de Jertfă al lui Dumnezeu. Pentru aceasta S-a făcut Om, a crescut ca Om, a suferit ca Om setea, foamea, durerea, ispitele, dar le-a biruit pe toate şi în El nu s-a găsit păcat. S-a născut dintr-o fată fecioară, fără păcat, pentru că Maria a fost „umbrită” de către Duhul Sfânt. El, Fiul lui Dumnezeu, S-a născut într-o peşteră plină cu vite, leagănul I-a fost o iesle, ca aşternut a avut paie, iar căldura I-a fost suflarea măgăruşilor.

   A crescut în casa tâmplarului Iosif, iar la vârsta de 30 de ani Şi-a început lucrarea de mântuire a neamului omenesc, începând cu Botezul Său în râul Iordan. Oamenii însă, L-au respins, L-au judecat pe nedrept şi L-au condamnat la moarte. A fost pus între doi tâlhari, pleava societăţii, ţintuit pe Cruce şi ridicat între cer şi pământ în arşiţa Palestinei. El, Fiul lui Dumnezeu, coborât din cer pentru mântuirea lumii, a fost răstignit între doi dintre cei mai de jos oameni.

   De ce toate acestea? Pentru că Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit pe Sine însuşi până la umilinţă. El, S-a făcut mic pentru ca noi să fim înălţaţi. S-a coborât în cel mai de jos loc, pentru ca noi să fim ridicaţi la rang de prinţi şi prinţese prin El. El, Domnul Isus S-a făcut rob pentru ca prin robia Lui să ne facă pe noi liberi.

   El, Domnul Isus a purtat cununa de spini şi nu ne-a lăsat pe noi nici măcar să o încercăm. Dar ne-a pregătit, din materiale cereşti, cununi de slavă, cununi pe care El Însuşi le va aşeza pe capul fiecărui suflet care va crede în jertfa Sa şi care îşi va duce mântuirea până la capăt. Acolo pe Crucea din dealul Căpăţânii ţintuit în mâini şi picioare, Domnul Isus a ridicat privirea spre cer şi cu un ultim efort în glas, a strigat: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac.”

   Fiule, Dragul Meu Fiu, zice Tatăl, sunt vinovaţi şi de aceea trebuie să plătească preţul păcatului. Trebuie să moară, pentru că sunt vrednici de moarte. Tată, Te rog iartă-i pe ei. Tată, dă-mi mâna Ta... Iau mâna vrăşmaşilor Mei şi o pun în mâna Ta, Tată. Aşa vreau să-i împac cu Tine, Tată dragă. Mă duc Eu să mor în locul lor. Tată, plătesc Eu preţul răscumpărării lor din robia păcatului. În mâinile Tale Îmi încredinţez Duhul...

   Astfel Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a murit în locul nostru pe Crucea Golgotei. Prin moartea Sa ne-a împăcat cu Tatăl. Şi ne-a dat dreptul şi cinstea să strigăm AVA, adică Tată pe Dumnezeul cerurilor. Trupul Său mort a fost depus, înainte de Sabat, într-un mormânt rece. La gura mormântului a fost aşezată o piatră ca de moară cu diametrul de cca. 2m. Şi grosimea de cca. 30 cm., a fost pecetluită şi apoi păzită de ostaşii romani. Însă, minune!

   Domnul Isus a înviat din morţi, a treia zi după Scriptură şi a ieşit din mormânt, pentru că nu a putut să-L ţină nici peceţile romane, nici armata lui Pilat, nici trimişii preoţilor şi nici Satan cu batalioanele sale de demoni. „Eu, zice Domnul, am putere să-Mi dau viaţa şi am putere să o iau înapoi”

   Domnul Isus a înviat! Trăiască Domnul! El este viu în vecii vecilor. Moartea nu are putere asupra Lui. Şi toţi cei ce-L primesc în inimă ca Mântuitor personal au viaţa prin El. Piatra de la uşa mormântului a fost dată la o parte de către îngerii lui Dumnezeu, ca mărturie că mormântul este gol. Mormântul în care a fost depus trupul Domnului Isus este gol, l-am văzut personal. Mântuitorul este viu. Eu stau de vorbă cu El în fiecare zi.