Miracolul mult aşteptat -2-

   Duminică dimineaţa

   Două zile mai târziu a avut loc ÎNVIEREA, însoţită de un zgomot puternic, asemenea unui cutremur, şi de o lumină asemenea fulgerului. N-ar fi trebuit oare ca lucrul acesta să înlature orice critică şi suspiciune la adresa lui Dumnezeu, rezolvând problema dezamăgirii odată pentru totdeauna?

   O şansă ratată! Dacă Isus cel înviat din morţi Şi-ar fi făcut apariţia pe veranda palatului lui Pilat şi ar fi iscat o furtună năpraznică împotriva duşmanilor Săi - asta i-ar fi învăţat minte! Însă toate apariţiile lui Isus de după înviere s-au produs după un anumit tipar:

   HRISTOS S-A ARĂTAT DOAR CELOR CARE CREDEAU DEJA ÎN EL.

  ( DIN CÂTE ŞTIM PÂNĂ ÎN PREZENT, NICI UN NECREDINCIOS NU L-A VĂZUT PE ISUS DUPĂ CE A MURIT ).

   Gândiţi-vă la cei doi oameni care ar fi putut să-L vadă pe Hristos înviat, daca ar fi asteptat îndeajuns. Necruţătorii ostaşi romani stăteau de pază la intrarea în mormânt când s-a petrecut MIRACOLUL ÎNVIERII, miracolul miracolelor. Au început sa tremure de frică şi au cazut ca morţi. Apoi, dintr-un reflex omenesc natural, au alergat la autorităţi; câteva ore mai târziu, cei doi, singurii martori ai evenimentului învierii, au căzut de acord să ascundă adevărul. Pentru ei, o grămadă de arginţi proaspăt bătuţi a însemnat mai mult decât ÎNVIEREA FIULUI LUI DUMNEZEU. Şi astfel, cei doi martori oculari ai acelui măreţ eveniment, bărbaţii zilei de Paşti căzuţi pradă uitării, se pare că au murit necredincioşi.

............

   Astăzi, marile evenimente din viaţa lui Isus sunt consemnate în calendarele de pretutindeni:

   CRĂCIUNUL, VINEREA MARE (Răstignirea) şi PAŞTELE.

   Dintre toate acestea însă, numai cel de-al doilea eveniment, respectiv RĂSTIGNIREA, a avut loc în aer liber pentru ca toţi să vadă.

   În momentele acelea în care Dumnezeu părea complet neputincios, aparatele de fotografiat ale istoriei erau în funcţiune înregistrând orice amanunt!

   Mulţimi de oameni au urmărit fiecare detaliu al cumplitei torturi. Fiecare din cei patru bărbaţi care au hotărât să aştearnă pe hârtie povestea vieţii lui Isus a consacrat o treime din Evanghelia lui acelor momente de înfrângere aparentă.

   Drama de la Cruce, cel mai cunoscut eveniment din viaţa lui Isus, a demonstrat deosebirea uriaşă dintre un dumnezeu care se descoperă pe sine însuşi prin putere şi Cel care Se revelează prin dragoste. Alţi zei, de pildă zeii romanilor, obligau pe oameni să li se închine; chiar pe vremea lui Isus au existat evrei care au fost masacraţi pentru că au refuzat să se închine Cezarului.

   Însă Isus Hristos nu a forţat pe nimeni niciodată să creadă în El.

   A preferat să acţioneze altfel, despărţindu-i pe oameni de firea lor păcătoasă şi atrăgându-i la El.

   În mod paradoxal, scena aceea de supremă slăbiciune a dat naştere unei noi speranţe:

   "Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?"

- a concluzionat apostolul Pavel, punându-şi credinţa în dragostea nesfârşită a lui Dumnezeu,

   "Care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat la moarte pentru noi toţi . . ."

   Dragostea este pe deplin convingătoare atunci când implică sacrificiu, iar Evangheliile arată clar că Isus a venit să moară. După cum a spus El Însuşi:

   "Nu este dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi."

   PENTRU A NI SE DA ŞANSA FERICIRII VEŞNICE S-A IMPUS NECESITATEA ACESTOR MOMENTE DE TĂCERE ŞI DEZAMĂGIRE PROFUNDĂ.