Învierea -1-

1. Necesitatea Învierii

   Cînd Domnul Isus a fost pe pămînt, El a fost perfect în caracterul Lui, dar limitat în putere. Puterea Domnului nostru era restrînsă. De aceea, cei treizeci de ani ai Lui trăiţi pe pămînt ar fi fost incompleţi fără Învierea Sa. Acest lucru depăşeşte înţelegerea nostră, însă este extrem de important şi necesită revelaţie. De ce a trebuit ca Domnul să învie din morţi? Deoarece, în timpul vieţii sale pe pămînt, El a fost constrîns de spaţiu şi timp. Pentru ca oamenii să Îl găsească trebuiau să meragă acolo unde era El. Au trebuit chiar să dărîme acoperişul unei case pentru a ajunge la El. Trebuiau să străbată mulţimile pentru a-I atinge haina. Sutaşul roman a fost o excepţie. Dintre toţi, el a avut o credinţă de neclintit. Domnul i-a lăudat credinţa, numind-o "o credinţă aşa de mare", căci el nu a cerut decît un cuvînt de vindecare de la Domnul Isus, cînd slujitorul său era bolnav. Iar cînd sutaşul şi-a mărturisit credinţa recunoscînd că Domnul este deasupra spaţiului şi a timpului, robul său a fost vindecat instantaneu. Acest sutaş a avut parte de revelaţie.

   Întrucît a fost conceput şi născut din Duhul Sfînt, Domnul a atins, în caracter, punctul cel mai înalt al omului creat de Dumnezeu, totuşi puterea Sa era limitată - motiv pentru care era nevoie de Înviere.

2. Prin Înviere, Domnul obţine omul reprezentativ

   Vom vedea acum ce înseamnă Învierea. Învierea înseamnă că Domnul a obţinut omul reprezentativ: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut". În Fapte 13.33-34, acest verset este citat în contextul Învierii Domnului Isus. Semnificaţia Învierii este că Isus, omul tipic, nu mai este limitat sub nicio formă. El trăieşte veşnic. Învierea Sa trece deasupra tuturor restricţiilor naturale. Potrivit cu 1 Petru 1.3, noi suntem născuţi din nou "prin învierea lui Isus Cristos dintre morţi, la o nădejde vie". Cît timp era pe pămînt, Domnul putea să moară. După învierea Lui însă, moartea a fost nimicită de El. El acum trăieşte pentru totdeauna. Astfel, puterea morţii asupra Lui, precum şi posibilitatea ca El să moară au fost în întregime îndepărtate. Aleluia! Timp de patru mii de ani Dumnezeu S-a ocupat de om şi, în cele din urmă a obţinut omul pe care Îl dorea. Dumnezeu a spus Domnului Isus: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut". Dumnezeu a declarat aceasta la Învierea Domnului Isus. El nu a spus aceasta cînd Domnul S-a născut în Betleem. Numai cînd Domnul Isus a înviat din morţi a declarat Dumnezeu cu bucurie: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut". Vedem astfel că, la Învierea Domnului, Dumnezeu a obţinut, în sfîrşit, Omul după inima Sa.