Sărbătorirea nașterii Mântuitorului nu are nevoie de aprobarea criticilor

În fiecare an, pe măsură ce se apropie sărbătoarea Nașterii Domnului, apar voci care o contestă. Unele o fac din dorința sinceră de fidelitate față de Scriptură, altele dintr-un spirit polemic care reduce credința la o listă de interdicții.

Obiecțiile sunt cunoscute: ba că nu este poruncită în Biblie, ba că nu există dovezi că ar fi fost sărbătorită de primii creștini, ba că data nu este corectă, ba că ar avea origini păgâne, iar denumirea populară ar fi problematică. Toate acestea cer un răspuns limpede.

1. „Nu este poruncită în Scriptură”

Este adevărat: nicăieri în Scriptură nu găsim o poruncă explicită care să ceară sărbătorirea Nașterii Domnului. Dar acest argument ridică o întrebare mai profundă: este tot ce nu este poruncit explicit interzis?

Scriptura nu poruncește nici:

- să avem adunări duminica la o oră fixă,

- să folosim clădiri dedicate pentru închinare,

- să tipărim Biblii,

- să organizăm conferințe, evanghelizări sau zile speciale de post și rugăciune.

Cu toate acestea, le considerăm folositoare și legitime, pentru că servesc unui scop biblic: zidirea credincioșilor și slava lui Dumnezeu.

A marca întruparea Fiului lui Dumnezeu nu adaugă nimic la Evanghelie, dar nici nu o contrazice. Dimpotrivă, proclamă una dintre pietrele ei de temelie: „Cuvântul S-a făcut trup”.

2. „Nu a fost sărbătorită de primii creștini”

Lipsa dovezilor nu este dovada lipsei. Faptul că primii creștini nu au lăsat în urmă documente clare despre o astfel de sărbătoare nu înseamnă că întruparea nu era centrală pentru credința lor.

Scrierile Noului Testament sunt pline de referințe la nașterea, umilința și intrarea lui Cristos în istorie.

Mai mult, Biserica primară a trăit într-un context de persecuție, unde supraviețuirea era mai urgentă decât calendarul sărbătorilor. Practicile se dezvoltă în timp.

Și doctrina Trinității a fost formulată explicit mai târziu, fără ca cineva să susțină că ar fi nebiblică.

3. „Data de 25 decembrie nu este corectă”

Nu știm data exactă a nașterii Domnului și este foarte probabil că nu a fost 25 decembrie. Dar întrebarea reală este alta: contează data sau conținutul?

Ziua exactă nu este obiectul credinței noastre. Nimeni nu susține că mântuirea depinde de calendar. Data este un instrument, nu un adevăr revelat.

A refuza sărbătoarea pentru că data nu este sigură înseamnă a pierde mesajul din cauza ambalajului.

4. „Are origini păgâne”

Chiar dacă anumite elemente culturale au fost preluate sau adaptate, Scriptura ne oferă un principiu clar: lucrurile pot fi răscumpărate prin sensul pe care li-l dăm.

Problema nu este originea unui obicei, ci obiectul închinării. Dacă Cristos este în centru, nu mai vorbim de păgânism, ci de proclamarea adevărului.

5. „Denumirea Crăciun este problematică”

Etimologia cuvântului „Crăciun” este disputată, dar pentru milioane de români acest cuvânt înseamnă nașterea lui Cristos, colinde, Betleem și Evanghelia spusă pe înțelesul tuturor.

Cuvintele capătă sens din conținutul pe care îl poartă.

Concluzie: orice ocazie este bună pentru a-L sărbători pe Domnul

Credința creștină nu este doar apărare doctrinară, ci și celebrare. Dumnezeu a intrat în istorie. A luat trup. A venit printre oameni.

Nu calendarul ne mântuiește. Dar memoria credinței ne păstrează ancorați în adevăr. Iar întruparea Fiului lui Dumnezeu merită mărturisită public, cu bucurie.