"Sanctuarul ceresc" - Doctrina biblica

Categoria: Doctrine crestine

Invatatura biblica despre sanctuar, in general, si despre Sanctuarul ceresc, in special, este o lacuna inexplicabila in doctrinele majoritatii confesiunilor crestine. De ce este evitat acest subiect? De ce exista atata ignoranta si lipsa de interes printre crestini cu privire la aceasta tema, desi Biblia este plina de referinte cu privire la sanctuar de la un capat la altul al ei?

Cu ocazia sarbatorilor pascale, ne place sa ne salutam intre noi cu salutul crestin „Christos a inviat!”, raspunzand la fel de hotarat „Adevarat a inviat!” Da, acesta este marele adevar fundamental al credintei crestine, caci fara invierea lui Iisus Christos nimic nu ar avea sens si finalitate.

Pe buna dreptate, apostolul Pavel le scria credinciosilor din Corint: „Si, daca n-a inviat Christos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre” ( 1 Corinteni 15, 17 ). Insa ce s-a intamplat dupa ce Mantuitorul a inviat, S-a inaltat la cer, sezand, conform Scripturii, „la dreapta scaunului de domnie al maririi, in ceruri” ( Evrei 8,1 up; 1,3; 10,12; 12, 2; Coloseni 3,1; Efeseni 1,20 )

Care este lucrarea pe care Iisus Christos o face pentru omenirea pierduta in prezent si unde savarseste El aceasta lucrare? Se pare ca intre evenimentul invierii si al inaltarii la cer a Domnului si cel al revenirii Sale in glorie exista un mare hiatus, un mare gol. Nu in ceea ce-L priveste pe El, ci in ceea ce ne priveste pe noi, crestinii, care, daca nu ignoram total lucrarea Sa prezenta, cel putin ii acordam o importanta minima. Iar aceasta realitate se poate observa cu usurinta in doctrinele celor mai multe confesiuni crestine, dar si in preocuparile spirituale de zi cu zi ale crestinilor.

Daca am lua in considerare un singur titlu al Domnului Christos, pe care il gasim pe paginile Noului Testament – cel de Mare Preot ( vezi Evrei 3,1; 8,1; 10,21; 4,14.15; 7,26 ), ar trebui sa ne punem o seama de intrebari pertinente cu privire la lucrarea prezenta pe care o indeplineste Fiul lui Dumnezeu pentru neamul omenesc si locul in care indeplineste aceasta lucrare.

Cu privire la locul in care Domnul Christos indeplineste slujba Sa de Mare Preot „sfant, nevinovat si fara pata” ( Evrei 7,26 ), Biblia ne ofera cateva indicii importante, cele mai clare dintre ele aflandu-se in Epistola catre evrei. Mantuitorul continua lucrarea de mantuire a neamului omenesc in Sanctuarul ceresc, numit uneori „Locul Prea Sfant” ( Evrei 8,2; 9,12; 10,19 ), alteori „adevaratul cort” ( Evrei 8,2 ), „cortul acela mai mare si mai desavarsit” ( Evrei 9,11 ), „lucrurile ceresti” ( Evrei 9,23 ), „cer” ( Evrei 9,24 ), „dreapta lui Dumnezeu” ( Evrei 10,12 ), „Templul cortului marturiei” ( Apocalipsa 15,5 ), „Templu” ( Apocalipsa 15, 6.8 ; 16,1), „Templul lui Dumnezeu care este in cer” ( Apocalipsa 11,19 ).

Insa referinte cu privire la Sanctuarul ceresc intalnim si in Vechiul Testament. Intr-o vreme in care nu exista inca un templu pamantesc, primul templu fiind construit de Solomon dupa indicatiile si planurile primite in scris de tatal sau direct de la Dumnezeu ( vezi 1 Cronici 28,19 ), David canta in Psalmii sai despre Templul ceresc ca loc in care se afla tronul lui Dumnezeu: „Domnul este in Templul Lui cel sfant, Domnul Isi are scaunul de domnie in ceruri. Ochii Lui privesc si pleoapele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor.” ( Psalm 11,4 ).

Faptul ca David nu se refera la templul pamantesc este evident. Asa cum am subliniat deja, templul pamantesc inca nu fusese construit, iar contextul pasajului ne trimite la spatiul celest, Templul ceresc fiind identificat chiar cu resedinta tronului lui Dumnezeu, cu cerul insusi.

Desi existenta Sanctuarului ceresc este evident semnalata pe paginile Scripturii, mai ales in Epistola catre evrei si Apocalipsa, nu intalnim nicaieri o descriere detaliata a lui, asa cum se intampla in cazul sanctuarului pamantesc. Este adevarat ca in Epistola catre evrei si in Apocalipsa sunt descrise unele elemente ale Sanctuarului ceresc, precum si unele lucrari care se savarsesc acolo, insa acestea sunt descrise la modul general, nu in detaliu ca in cazul sanctuarului pamantesc.

Mai mult decat atat, descrierile din Epistola catre evrei, mai ales cele din Apocalipsa care abunda in simboluri, au un caracter pur pedagogic. Scopul acestor referinte nu este acela de a ne descrie cu lux de amanunte Sanctuarul ceresc, ce obiecte se afla acolo, cate incaperi contine si ce slujbe se fac in acel spatiu in prezent, asa cum se intampla in cazul sanctuarului pamantesc. Scopul urmarit de Inspiratie se rezuma doar la a ne ajuta sa intelegem ca Domnul Iisus Christos mijloceste pentru noi pana la incheierea Planului de Mantuire, folosindu-Se de propriul Sau sange si de propria Sa jertfa.

De altfel, ne-ar fi greu sa ne imaginam cum ar arata un Sanctuar ceresc plin de slava in care se afla chiar tronul Tatalui, inconjurat de milioane de ingeri care-I slujesc. Mai putem vorbi acolo de perdele, tarusi, invelitori din piele de vitel de mare, sfesnice de aur, paini, ceremonii si multe alte lucruri pe care le intalnim in descrierea sanctuarului pamantesc? Am putea sa ne imaginam cu limitele mintii noastre omenesti „lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit” ( 1 Corinteni 2,9 )?

Epistola catre evrei ne vorbeste despre Iisus Christos in calitatea Sa de Mare Preot, care „S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului Prea Sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul” ( Evrei 8,1.2 ). Expresia „Locul Prea Sfant” ar putea sa ne duca cu gandul la cea de-a doua incapere a sanctuarului pamantesc, Sfanta Sfintelor, numita si Locul Prea Sfant ( vezi Exodul 26,33.34 ).

Concluzia logica ar fi aceea ca si Sanctuarul ceresc ar fi o cladire bipartita, compusa din doua incaperi despartite de o perdea, ca in cazul sanctuarului pamantesc. Insa alte traduceri ale Bibliei folosesc alte expresii pentru a indica locul in care Iisus Christos slujeste dupa inaltarea la cer, la dreapta Tatalui:

„Iar suma celor despre care am vorbit este ca: Avem un astfel de mare preot, care s-a asezat la dreapta tronului Majestatii in ceruri. Un servitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol, pe care l-a ridicat Domnul si nu omul.” ( Traducerea Fidela )

     „Now the point in what we are saying is this: we have such a high priest, one who is seated at the right hand of the throne of the Majesty in heaven, a minister in the sanctuary and the true tent, which is set up not by man, but by the Lord” ( Revised Standard Version )

     „Now this is the main point of the things we are saying: we have such a High Priest, who is seated at the right hand of the throne of the Majesty in the heavens, a Minister of the Sanctuary and of the true tabernacle which the Lord erected, and not man.” ( New King James Version )

„Voici le point capital de ce discours: nous avons un grand pretre qui s’est assis a la droite du trone de la Majeste, dans les cieux, en qualite de minsitre du sanctuaire et du vrai tabernacle, dresse par le Seigneur et non par un homme.” ( La Sainte Bible du Chanoine Crampon )

     „Le point capital de ce que vient d’etre dit, c’est que nous avons un tel souverain sacrificateur, qui c’este assis a la droite du trone de la majeste divine dans les cieux, comme ministre du sanctuaire et du veritable tabernacle, qui a ete dresse par le Seigneur et non par un homme.” ( Louis Seconde )

„Now of the things which we have spoken, this is the sum: We have such a high priest, who is set on the right hand of the throne of majesty in the heavens, a minister of the holies, and of the true tabernacle, which the Lord hath pitched, and not man.” ( Douay – Rheims Version )

„The point of what we are saying is this: We do have such a high priest, who sat down at the right hand of the throne of the Majesty in heaven, and who serves in the sanctuary, the true tabernacle set up by the Lord, not by man.” ( New International Version )

Traducerea lui Dumitru Cornilescu poate sa ne conduca la concluzia ca dupa inaltarea Sa la cer, Domnul Christos a intrat direct in Locul Prea Sfant, in Sfanta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Insa, asa dupa cum am vazut deja in alte traduceri prestigioase ale Bibliei, Evrei 8,1.2 nu se refera la o anumita incapere a Sanctuarului ceresc, ci la intregul Sanctuar.

Dupa inaltarea Sa la cer, Domnul Christos a intrat in Sanctuarul ceresc, in cer, in nemijlocita prezenta a tronului Tatalui, incepand lucrarea de mijlocire pentru omenirea pierduta. Dupa cum in sanctuarul pamantesc slujbele se desfasurau in doua etape importante: slujbe zilnice si slujbe anuale, la fel lucrarea Domnului Christos ca Mare Preot cunoaste doua etape: mijlocirea zilnica pentru omul pacatos si lucrarea finala de curatare a Sanctuarului ceresc, care va marca incheierea istoriei pacatului si inceputul vesniciei.

Subiectul Sanctuarului ceresc este important. Este deosebit de important. Insa mai importanta decat „cladirea” si obiectele ce s-ar putea afla acolo este Persoana care slujeste in acel Locas Sfant. Nadejdea mantuirii noastre nu este legata nici de ziduri, nici de incaperi, nici de perdelele care le-ar separa, nici de obiectele care s-ar putea afla acolo, oricat de slavite si stralucite ar fi, ci nadejdea noastra este legata de El, Marele nostru Preot. El este Jertfa, Avocatul, Mijlocitorul, Fratele mai mare, Domnul domnilor, Regele regilor, Pastorul, Mielul, Leul din semintia lui Iuda, Cel dintai si Cel de pe urma.

El este TOTUL. Si daca Il avem pe El, si noi vom avea totul, inclusiv mantuirea sufletelor noastre. Caci este scris:

„Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri” ( Coloseni 2,9.10 )

„Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Christos Cel neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.” ( 1 Ioan 2,1.2 )

„Caci n-avem un Mare Preot care sa nu aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.” ( Evrei 4,15.16 )

„Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de ceruri.” ( Evrei 7,26 )

sursa: https://www.loribalogh.ro/