"Afirmații despre Persoanele Dumnezeirii și Trinitate în lucrările lui Ellen. G. White" - Doctrina biblica

Categoria: Doctrine crestine

În cele ce urmează voi prezenta câteva afirmații făcute de Ellen G. White în legătură cu Dumnezeirea și Persoanele care o compun. Deoarece nu poate fi precizat numărul paginii pentru toate edițiile apărute de la scrierea lucrărilor până în prezent, este precizat anul în care Ellen G. White a făcut afirmația respectivă și lucrarea în care a apărut prima dată.

Cei care vor să verifice informațiile au la dispoziție site-ul www.egwwritings.org conținând toate lucrările autoarei atât în limba engleză, cât și în limbile în care acestea au fost traduse.

Sublinierile sunt adăugate pentru a sublinia ideea de bază pe care o urmărim.

„Strategia noastră este: Nu evidențiați aspectele controversate ale credinței noastre, care condamnă practicile și obiceiurile oamenilor, până când Domnul nu le va oferi o posibilitate corespunzătoare de a ști că suntem creștini și credem în divinitatea și preexistența lui Christos„ („Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei”, pag. 253, 1895).

„Din nou și din nou, vom fi chemați să întâmpinăm influența unor oameni care studiază știința de origine satanică, prin care Satana se străduiește să-L reducă la neființă pe Dumnezeu și pe Christos. Tatăl și Fiul au fiecare o personalitate. Christos a declarat: „Eu și Tatăl una suntem.” Totuși, Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care a venit în lume în chip de om. Lăsând la o parte haina Sa împărătească și coroana Sa regală, Și-a îmbrăcat divinitatea cu natura omenească pentru ca, prin jertfa Sa fără margini, natura omenească să poată ajunge părtașă a naturii divine și să scape de stricăciunea care este în lume prin poftă” („Mărturii”, vol. 9, pag. 68, 1909).

„Sunt formulate concepții de felul celor următoare: „Tatăl este invizibil, asemenea luminii. Fiul este lumina întrupată. Duhul Sfânt este lumina răspândită pretutindeni.” „Tatăl este ca roua, un abur invizibil. Fiul este ca roua adunată într-o formă plină de frumusețe. Duhul este ca roua ce cade peste verdeața plină de viață.” O altă reprezentare: „Tatăl este ca un abur invizibil. Fiul este asemenea norului plumburiu. Duhul este ploaia ce cade și aduce puterea înviorătoare.”

Toate aceste reprezentări spiritiste nu sunt nimic. Ele sunt neadevărate și imperfecte. Ele slăbesc și micșorează Maiestatea care nu poate fi comparată cu nicio asemănare pământească. Dumnezeu nu poate să fie comparat cu lucrurile făcute de mâinile Sale. Acestea sunt doar niște lucruri pământești, care suferă sub blestemul lui Dumnezeu din cauza păcatului omului. Tatăl nu poate să fie descris prin lucrurile de pe pământ. Tatăl este plinătatea întruchipată a Dumnezeirii și este invizibil ochilor muritori.

Fiul este plinătatea manifestată a Dumnezeirii. Cuvântul lui Dumnezeu declară că El este „întipărirea Ființei Lui. ” „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Mângâietorul, pe care Domnul Christos a făgăduit că Îl va trimite după ce Se va înălța la cer, este Duhul Sfânt în toată plinătatea Dumnezeirii, care face vizibilă puterea harului divin pentru toți aceia care îl primesc pe Christos ca Mântuitor personal și cred în El. Sunt trei Persoane vii în acest trio ceresc; în Numele acestor trei puteri – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – sunt botezați cei care Îl primesc pe Christos cu o credința vie și aceste puteri vor conlucra cu supușii ascultători ai cerului, în eforturile lor de a trăi o viață nouă în Christos” („Special Testimonies”, seria B, nr. 7, pag. 62.63, 1905).

„Domnul Christos este Fiul preexistent al lui Dumnezeu și există prin Sine Însuși… Când a vorbit despre preexistența Sa, Christos a vrut să îndrepte gândurile noastre spre veacurile nesfârșite din trecut. El ne asigură că nu a existat niciodată un timp când să nu fi fost într-o părtășie strânsă cu Dumnezeul cel veșnic. Acela a cărui voce o ascultau iudeii fusese cu Dumnezeu întotdeauna” („Signs of the Times”, 29 august 1900).

„El a fost egal cu Dumnezeul infinit și atotputernic… El este Fiul cel veșnic și care există prin Sine Însuși„ („Manuscrisul 101”, 1897).

„Deși vorbește despre natura omenească pe care a avut-o Domnul Christos când a fost pe pământ, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește categoric și despre preexistența Sa. Cuvântul a existat ca ființă divină și chiar ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu, în legătură și în unitate cu Tatăl Său. Din veșnicie El a fost mijlocitorul legământului, acela prin care urmau să fie binecuvântate toate popoarele pământului, atât iudei, cât și neamuri, dacă Îl primeau. „Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” Înainte ca oamenii sau îngerii să fi fost creați, Cuvântul a fost cu Dumnezeu și a fost Dumnezeu„ („Review and Herald”, 5 aprilie 1906).

„Domnul Christos le arăta că, deși ar putea să numere anii vieții Sale și să constate că erau mai puțini de cincizeci, totuși anii vieții Sale divine nu puteau să fie numărați prin calculele omenești. Existența lui Christos înainte de întruparea Sa nu este măsurată în cifre„ („Signs of the Times”, 3 mai 1899).

„Domnul Iisus a declarat: „Eu sunt învierea și viața.” În Christos este viața originală, neîmprumutată și nederivată. „Cine are pe Fiul are viața.” Divinitatea lui Christos este siguranța celui credincios cu privire la viața veșnică” („Hristos Lumina Lumii”, pag. 530, 1898).

„Când copiii lui Israel au ajuns la Sinai, El a folosit ocazia de a le împrospăta memoria cu privire la cerințele Sale. Christos și Tatăl, stând unul lângă celălalt pe munte, au proclamat cu o maiestate solemnă Cele Zece Porunci„ („Historical Sketches”, pag. 231, 1886).

„Demnitarii cerești cei veșnici – Tatăl, Christos și Duhul Sfânt – urmau să-i înzestreze pe ucenici cu o putere mai mare decât cea a oamenilor muritori… și să înainteze alături de ei în lucrarea de a convinge lumea cu privire la păcat” („Manuscrisul 145”, 1901).

„Noi trebuie să înțelegem că Duhul Sfânt, care este o Persoană, întocmai cum Dumnezeu este o Persoană, pășește în locurile acestea” („Manuscrisul 66”, 1899, dintr-o cuvântare ținută în fața studenților din Avondale, Australia).

„Duhul Sfânt este o Persoană, pentru că El mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. Când mărturia aceasta este adusă, ea poartă cu sine propria dovadă. În astfel de momente, noi credem și suntem siguri de faptul că suntem copiii lui Dumnezeu…

Domnul sfânt are o personalitate, altfel nu ar putea să-i mărturisească duhului nostru și împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. De asemenea, El trebuie să fie o Persoană divină, pentru că altfel nu ar putea să cerceteze tainele care se află ascunse în mintea lui Dumnezeu. „În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu” („Manuscrisul 20”, 1906).

„Prințul puterii răului poate să fie ținut în frâu numai de puterea lui Dumnezeu aflată în Duhul Sfânt, cea de-a Treia Persoană a Dumnezeirii” („Special Testimonies”, seria A, nr. 10, pag. 37, 1897).

„Noi trebuie să cooperăm cu cele trei Puteri preaînalte ale cerului – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – iar aceste Puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim niște conlucrători cu Dumnezeu” („Special Testimonies”, seria B, nr. 7, pag. 51, 1905).

sursa: https://www.loribalogh.ro