"Reforma calendarului și bătălia pentru Sabat" - Doctrina biblica

Categoria: Doctrine crestine

Anul 1931 ar fi putut deveni un an dezastruos pentru libertatea de conștiință a oamenilor de pe întreaga planetă. În cadrul Ligii Națiunilor, a apărut ideea reformei calendarului actual pe motive sociale și economice.

Susținătorii reformei calendarului susțineau necesitatea ca anul să fie împărțit în 13 luni egale de câte 28 de zile, plus o zi albă, nenumărată, care să fie adăugată la sfârșitul anului. Săptămâna urma să înceapă cu duminica. Argumentele celor care susțineau o astfel de reformă calendaristică erau următoarele:

– Noul calendar ar rezolva și simplifica multe probleme sociale și economice.

– Un număr egal de zile pentru fiecare lună ar simplifica afacerile, permițând ca timpul de muncă și retribuțiile să fie ușor verificate.

Ce urma să se întâmple cu ziua albă, adăugată la sfârșitul fiecărui an? Se propunea ca această zi să fie considerată albă, fără valoare, anonimă. „Străduința omului în a-și câștiga existența îi dă dreptul la o perioadă de 24 de ore în fiecare an pentru propria plăcere” – explicau susținătorii reformei calendarului (Gertrude Loewen, Cruciat pentru libertate, Istoria lui Jean Nussbaum, Ediția Viața și Sănătate, București, 2013, p.63).

Pe data de 12 octombrie 1931, la sediul Ligii Națiunilor de la Geneva s-au întâlnit pentru dezbatere 111 delegați ai țărilor membre, dintre care 42 erau delegați oficiali ai celor 42 de țări ai Ligii Națiunilor, restul având statutul de invitați.

Un rol crucial în dezbaterile de la Liga Națiunilor l-a avut dr. Jean Nussbaum, viitorul fondator al Asociației Internaționale pentru Apărarea Libertății Religioase în 1945 și creștin adventist de ziua a șaptea. Împreună cu alți trei delegați ai Conferinței Generale, dr. Nussbaum a fost delegat de Comitetul Diviziunii Sud-Est Europene ca să reprezinte Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea la dezbaterea Ligii Națiunilor pe tema reformei calendarului.

Dr. Nussbaum a realizat imediat faptul că reforma calendarului, deși ar fi adus unele avantaje sociale și economice, ar fi afectat profund libertatea de conștiință a unei largi mase de credincioși din diferite religii și confesiuni creștine. Musulmanii aveau ca zi sfântă vinerea, evreii, adventiștii și un număr de alte grupări mai mici respectau sâmbăta ca zi de odihnă și închinare, în timp ce creștinii ortodocși, catolici și cei aparținând celor mai multe culte protestante și neoprotestante aveau ca zi de sărbătoare duminica.

Însă, după preconizata reformă a calendarului, zilele de vineri, sâmbătă și duminică aveau să cadă în zile diferite ale săptămânii în fiecare an, deoarece „ziua albă” ar fi distrus succesiunea zilelor săptămânii de șapte zile.

În pofida acestor aspecte, mulți dintre delegații prezenți la Liga Națiunilor în 12 octombrie 1931, inclusiv cei din America, susțineau reforma calendarului. Participând la dezbaterile Ligii Națiunilor din 1931, dr. Nussbaum a ales o strategie inteligentă, încercând să-i convingă pe delegați prin întrevederi particulare cu privire la primejdia adoptării reformei calendarului.

Unul dintre cei mai vehemenți susținători ai reformei calendarului a fost delegatul Franței. Dr. Nussbaum l-a abordat în particular, susținând că milioanele de musulmani s-ar revolta, constatând că Franța nu ține seama de drepturile lor și de libertatea de conștiință. Reacția observată pe chipul delegatului francez în urma acestei întrevederi particulare a fost evidentă: delegatul francez „a pălit și un tremur ușor s-a observat pe fața lui” (idem, p.56.57).

După discuții aprinse în Liga Națiunilor, în ziua supunerii la vot a reformei calendarului, dr. Nussbaum a ținut un discurs fulminant în fața delegaților, făcând o pledoarie impresionantă pentru Sabat și pentru respectarea libertății de conștiință. Iată un fragment din discursul său:

„Domnule președinte și domnilor delegați, dacă veți schimba calendarul, veți fi confruntați cu o minoritate care va refuza să accepte această reformă. În această categorie nu veți mai avea numai adventiști de ziua a șaptea, ci și alte denominațiuni ca „Ucenicii lui Christos”, care cuprind 3,5 milioane de membri. Aceasta este o problemă de conștiință și dumneavoastră aveți de ales să zdrobiți conștiința sau să o lăsați liberă.

Scripturile afirmă că ziua a șaptea a săptămânii, creată de Dumnezeu, trebuie să fie sfințită. De aceea, această zi nu este ziua noastră și nu avem voie să o schimbăm. Luna este legată de lună, iar anul este legat de soare. Dar nu același lucru este cu săptămâna. Săptămâna este creația lui Dumnezeu, așa cum se afirmă în Geneza cap.2. Noi credem că trebuie să ne odihnim în Sabat așa cum a poruncit Dumnezeu, Sabat pe care Însuși Iisus Christos l-a păzit cu credincioșie.

Și chiar dacă dumneavoastră credeți că aveți dreptate, iar noi suntem greșiți, ar rămâne totuși problema conștiinței. Eu nu pot crede că Liga Națiunilor va crea un calendar ca instrument de tortură pentru unii oameni. În vremurile trecute, atunci când oamenii erau persecutați într-o țară, puteau fugi în altă țară. Acum, dacă veți extinde reforma în toată lumea, nu va rămâne niciun loc pe acest pământ unde să ne găsim adăpost. Nu pot crede, domnilor, că veți face așa ceva. Nu pot crede că Liga Națiunilor va aproba o asemenea nedreptate” (idem p.80.81).

Deși a depășit cele 15 minute acordate vorbitorilor, nimeni nu a sesizat acest lucru. La încheierea discursului, delegații au izbucnit în aplauze. Apoi, unul câte unul, delegații au declarat că nu vor susține planul de reformare a calendarului. Direcția vântului se schimbase. Delegații evrei au fost primii care l-au felicitat pe dr. Nussbaum la sfârșitul votului, pentru că apărase Sabatul mai bine decât ar fi făcut-o ei.

În felul acesta, Providența divină a împiedicat luarea unei decizii care ar fi afectat libertatea de conștiință nu doar a adventiștilor de ziua a șaptea, ci a tuturor religiilor și confesiunilor creștine.

sursa: https://www.loribalogh.ro/