"Sustine Biblia doctrina pacatului stramosesc?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

In Romani 5,12, apostolul Pavel face o afirmatie care a fost interpretata de unii comentatori ca facand referire la pacatul stramosesc: „De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit…”

Acest pasaj a devenit punctul de plecare al doctrinei pacatului stramosesc, pacat care poate fi definit nu ca un pacat personal, ci unul mostenit, un pacat care sta in spatele tuturor celorlalte, mostenit de la parintele neamului omenesc – Adam.

O asemenea interpretare a textului nu este in armonie nici cu contextul imediat, nici cu cel general al Bibliei. Pentru a intelege sensul afirmatiei lui Pavel, sa observam cele patru afirmatii pe care le face apostolul in acest verset:

1) „Printr-un singur om a intrat pacatul in lume”. Desi nu este amintit numele lui Adam, acesta se subintelege.

2) „Prin pacat a intrat moartea”. Acest trist adevar este reconfirmat de Pavel in Romani 6,23: „Fiindca plata pacatului este moartea…”

3) „Moartea a trecut asupra tuturor oamenilor”. Daca Pavel s-ar fi oprit aici cu afirmatiile sale, atunci, intr-adevar, doctrina pacatului stramosesc ar fi avut temei biblic. De aceea, este foarte important ce afirma el in continuare:

4) „Din pricina ca toti au pacatuit”. Pacatul lui Adam a fost o deschidere de drum intr-o lume pana atunci neprihanita, creand conditiile ca toti urmasii sai sa mearga pe urmele lui. Moartea, care este o consecinta inevitabila a pacatului, a venit asupra intregii lumi nu doar datorita caderii lui Adam, ci si datorita faptului ca „toti au pacatuit”. Vina nu este doar a lui Adam, ci a tuturor oamenilor.

Este foarte important sa intelegem ce anume am mostenit noi de la Adam: vinovatia pacatului lui sau o natura decazuta, pacatoasa ? Este evident ca pacatul lui Adam a atras consecinte pentru fiecare urmas al sau. In Romani 5,19, Pavel declara ca „prin neascultarea unui singur om cei multi au fost facuti pacatosi”. Ce inseamna ca prin Adam toti au devenit pacatosi ?

Aici nu e vorba de mostenirea vinei lui Adam, asa cum sustine doctrina pacatului stramosesc, ci de faptul ca, nascandu-ne cu o natura decazuta, noi insine devenim agenti care pacatuim efectiv. Caderea lui Adam nu a insemnat doar o cadere personala, cu consecinte doar pentru el si familia sa, ci, odata cu el s-a prabusit si platforma pe care statea intreaga rasa umana.

Astfel, intrega rasa umana s-a nascut in „prapastia” pacatului, mostenind de la Adam nu vina pacatuirii lui, ci natura lui pacatoasa, inclinatiile si tendintele spre pacat. Daca prin pacat stramosesc intelegem vina lui Adam care a trecut asupra tuturor urmasilor sai, atunci ne aflam in prezenta unei interpretari gresite.

Daca insa prin pacatul stramosesc intelegem inclinatiile spre pacat si natura decazuta pe care o mostenim de la Adam, atunci interpretarea este corecta si in armonie cu intreaga Scriptura. De altfel, nu ar fi drept sa mostenim vinovatia pacatului altei persoane. Vinovatia este personala , iar responsabilitatea pentru faptele savarsite este de asemenea personala.

In ceea ce priveste consecintele intrarii pacatului in lume, Evanghelia ne aduce o veste buna: Dumnezeu a gasit un remediu la problema pacatului: harul manifestat in jertfa lui Christos si sfintirea lucrata de Duhul Sfant.

Prin Planul Sau de Mantuire, Dumnezeu ne acorda o a doua sansa. Daca raspundem favorabil harului lui Dumnezeu si daca ne unim cu Christos in legamantul botezului, putem incepe o viata noua in El, fiind eliberati de puterea pacatului si aducand roade pentru Dumnezeu. Iar la final, tuturor celor ce s-au increzut in harul lui Dumnezeu, ca rasplata a increderii pe care au avut-o in El, vor primi viata vesnica.

sursa: https://www.loribalogh.ro/