Care a fost cea mai mare luptă spirituală a dumneavoastră și cum ați biruit?

    Biruință?

    Mândria este cea mai mare luptă a tuturor, deci este un fel de a cuprinde multe lucruri prin acest răspuns, deoarece aceasta ia tot timpul diferite forme. Mândria poate fi un fel de lăudăroșenie în inima celor puternici sau prefăcătorie și un fel de auto-compătimire în inima celor slabi. Slab însemnând: „Lucrurile nu s-au întâmplat așa cum mi-am dorit, o, săracul de mine.” Deci, te bosumfli și ți-e milă de tine însuți. Mă descriu pe mine acum, eu mă încadrez în categoria a doua.

    Eu nu mă laud mult. Poate că mă laud fără să îmi dau seama. Deci, ceea ce tocmai am spus s-ar putea să fie chiar o laudă. Dar, eu mă bosumflu foarte mult. Emoția mea păcătoasă caracteristică începe cu un sentiment de frustrare când ceva anume nu a ieșit așa cum mi-am dorit și că nu am primit ceea ce am vrut; acasă, la biserică sau aici, la Desiring God. Și apoi încep să mă scufund în „O, săracul de mine” și mă pot justifica în tot felul de moduri. Așa că mă retrag, merg înăuntru și stau bosumflat în loc să fac ce am discutat mai devreme în legătură cu soțul ofticat pe soția lui.

    Deci asta o combinație între frustrarea mândră din cauza faptului că lucrurile nu au mers în felul meu - de ce ar trebui să fie așa cum vrei tu? Tu ești un păcătos și ar trebui să fii în iad. Faptul că tu încă respiri este un dar spectaculos. Ai doi ochi și poți vedea, puteai să fii orb. Ai două urechi și poți auzi, puteai să fii surd. Ai două mâini sănătoase, care puteau să sufere de artrită. Ce motiv ai avea ca să fii supărat? Suntem atât de nerecunoscători și de mândri prin faptul că ne gândim că lucrurile ar trebui să fie mai bune pentru noi – și apoi, în al doilea rând, răspunsul păcătos în urma unei frustrări mândre. Mă enervez în loc să mă ocup într-un mod activ de acel lucru, în loc să mă pocăiesc, în loc să pășesc în viața cuiva și să repar lucrurile. Mă retrag, din punct de vedere emoțional, îngheț și mă bosumflu până explodez.

    Nu mi-am lovit niciodată soția și n-am lovit niciodată pe nimeni. L-am strâns o dată pe Rodney Jordan foarte tare și apoi i-am dat drumul pe pământ deoarece m-am gândit că este greșit să-l lovesc cu pumnul. Aveam aproape 14 ani. Dar n-am lovit pe nimeni, am controlul asupra mâniei mele. Cu toate acestea, poți exploda în continuare în alte moduri, nu? Și asta nu e sănătos.

    Deci, acea amestecătură între a fi nerăbdător și ușor de frustrat, crescând în furie, apoi a protesta, furios fiind, se transformă în autocompătimire, iar în cele din urmă devine într-un mod nefolositor – acea amestecătură este un lucru frânt în mine, în dreptul căruita nu am biruit. Am limite când vine vorba despre acestea, iar eu și Noel încă lucrăm la rezolvarea lor. Ce face acest lucru căsătoriei mele și cum mă afectează pe mine zdrobirea caracteristică acesteia? Când aveți două tipuri de zdrobire care locuiesc împreună și ele nu merg bine împreună, atunci va trebui să lucrezi într-adevăr în continuu cu privire la aceste disfuncții în sufletul tău și al ei. Dumnezeu este atât de bun! Suntem căsătoriți de 41 de ani și încă lucrăm la această problemă. Cred că o vom face până la sfârșit. Vă invit, cu păcatele voastre chinuitoare, să nu disperați. Aceasta este calea spre sfârșitul problemelor. Nu știu cât de aproape ești de acel sfârșit.

    De aceea Evenghelia este atât de prețioasă. Dacă mă trezesc de dimineață și trebuie să îmi măsor performanța și evlavia mea de ieri, ca mijloc prin care am de gând să-L obțin pe Dumnezeu de partea mea în această dimineață, eu sunt pierdut. Sunt un pierdut absolut. Trebuie să mă întorc de la acest lucru, să mă pocăiesc și să spun: „Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc pentru că există o neprihănire străină imputată în mine prin credință. Am primit-o ca un copil în disperată nevoie. Mulțumesc pentru iertarea Ta, mulțumesc pentru pedeapsa care a ajuns asupra lui Isus, deși îmi aparținea mie.” Ar trebui să fiu o persoană fericită și prin urmare, ar trebui să fac progrese în învingerea mândriei.