"Victoria morţii?"

Categorie:  Viata de credinta
 

... apostolul adaugă ȋncă un alt „cuvânt“ ca dovadă a triumfului asupra morţii:

„Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este victoria, moarte?“ (1. Corinteni 15:55 )

La fel ca în multe locuri din cartea Isaia şi în acest citat din Osea este vorba aparent despre ridicarea şi restabilirea naţională a lui Israel. Ȋn stilul sau specific abrupt, profetul izbucneşte în aceasta exclamare triumfală (Osea 13:14 ). Iehova (Yahweh /Domnul) Însuşi le va fi Ȋmpărat. Israel se va întoarce la Domnul, Dumnezeul său, iar El le va ierta lepădarea şi-i va iubi cu credincioşie.

Ȋntre timp însă, Duhul Sfânt aplică aceeaşi profeţie victoriei ce va fi obţinută la învierea şi transformarea credincioşilor la venirea lui Hristos. Se pare că fraza „Unde îţi este boldul, moarte“ se referă la cei care, aparent învinşi de moarte sunt deja în mormânt, în timp ce „unde îţi este victoria, moarte?“ se referă la credincioşii în viaţă.

Moartea este personificată (ca şi în versetul 26), este strigată ca şi o persoană şi jubilând, aproape provocator, întrebată: „Unde, o moarte - unde, o moarte?“ (Ȋn greacă lipseşte cuvântul ajutător „este“). Da, unde este victoria sa, unde boldul său - unde? Este departe!

Să ne gândim la nenumăratele morminte ale sfinţilor adormiţi - nu cumva moartea i-a biruit pe aceşti oameni? Nu. Realitatea este alta. Moartea este doar un instrument în mâna lui Dumnezeu, şi imediat după ce El Îşi va ȋncheia lucrarea, acest instrument va fi aruncat. Ȋnvierea va avea loc, şi tot ce aparent arăta ca o victorie a morţii se va transforma exact într-un opus absolut.

Credinciosul poate chiar azi prin încrederea în puterea lui Dumnezeu să rostească această întrebare triumfală: „Unde îţi este victoria, moarte?“ El ştie că moartea este un duşman înfrânt. Hristos i-a luat puterea complet şi pentru totdeauna puterea prin moartea şi învierea Sa. Şi doar atât ar mai putea face moartea cu noi, în caz că potrivit voii lui Dumnezeu ne va ajunge: să ne ducă în acel loc în care chiar nu mai are nici o putere. Normal că acest lucru îl face Domnul Isus personal, dar aici este o vorbire simbolică. Ȋn acest sens, moartea nu este pentru noi decât un servitor, un „portar“ ce ne deschide uşa pentru a părăsi acest pământ şi tot ce înseamnă muritor.

Ȋn realitate moartea şi-a pierdut pentru noi puterea spaimei. Ȋmprejurările morţii noastre poate că ne înspăimântă. Totuşi, adevărat rămâne ceea ce tocmai am spus. Moartea nu ne mai înspăimântă, nu mai poartă caracterul de judecată a lui Dumnezeu. De aceea vorbeşte Noul Testament aşa de mângâietor despre „adormirea“ copiilor lui Dumnezeu. Când a murit Lazăr, Domnul Isus s-a exprimat astfel: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit.“

Moartea este pentru credincios - ca să combatem o vorba ce circula prin popor - nu doar un duşman slăbit de puteri, ci chiar unul total dezarmat. Ea nu mai deţine nici o armă împotriva noastră. J.N. Darby a spus pe patul morţii sale: „Oamenii o numesc moarte, eu o numesc viaţă.“
 

[Extras din cartea „Moartea - un duşman învins?“ de Christian Briem. O explicaţie foarte detaliată şi folositoare verset cu verset a capitolului 15 din 1 Corinteni].

sursa: https://comori.org/