"Şiretlicurile diavolului"

Categorie:  Viata de credinta
 

Desigur, la prima vedere, nu este neapărat ziditor a ne preocupa cu o astfel de temă. Totuşi, Biblia ni-l prezintă pe diavolul ca o fiinţă existentă în mod real, care se împotriveşte mereu la tot ce are a face cu Hristos.

Cel care a păcătuit de la început este diavolul (1. Ioan 3:8 ). El este stăpânitorul acestei lumi şi dumnezeul acestui veac (Ioan 12:31 ; 2. Corinteni 4:4 ). El este puternic, dar nu atotputernic. Din fire, adică din naştere, fiecare om se află în domeniul de stăpânire al diavolului. Oamenii care L-au primit pe Domnul Isus sunt scoşi de sub puterea întunericului şi sunt strămutaţi în împărăţia Fiului dragostei Tatălui. Ei au părăsit domeniul de stăpânire al diavolului -caracterizat prin putere şi întuneric, iar acum se află în domeniul de domnie al lui Hristos -caracterizat prin dragoste şi lumină (Coloseni 1:13 ; Faptele Apostolilor 26:18 ). Această schimbare este enormă şi este un motiv de adâncă mulţumire şi bucurie zilnică pentru cel care se află acum de partea lui Hristos.

Chiar dacă acum diavolul nu mai este stăpânitor peste cei credincioşi, totuşi el rămâne şi este duşmanul nostru. El este marele adversar şi duşman al lui Hristos şi el îşi dă toate străduinţele să-i facă rău celui care L-a primit pe Hristos în viaţa sa. Carnea (firea veche) din noi şi lumea care ne înconjoară sunt aliaţii săi.

Să reţinem: diavolul nu mai este stăpânitorul credincioşilor. Noi suntem smulşi din domeniul puterii sale. Totuşi, el este împotriva noastră şi vrea să ne facă rău. El este vrăjmaşul nostru (1. Petru 5:8 ). Acest fapt ni-l arată foarte limpede istoria lui Iov. Dar şi alte locuri din Scriptură vorbesc despre activităţile sale îndreptate contra credincioşilor (a se compara Zaharia 3:1 şi 1. Cronici 21:1 ). În cazuri extreme se poate ajunge până acolo, încât divolul umple inima unui credincios (a se compara Faptele Apostolilor 5:3 ). Viclenia sa este mare şi nu în zadar suntem îndemnaţi să ne împotrivim acestor uneltiri (Efeseni 6:11 ). În acest sens este bine să cunoaştem caracterul lor. În continuare vom urmări câteva indicaţii, pe care ni le dă Dumnezeu în Cuvântul Său, referitoare la modul în care se manifestă diavolul:

1. Minciună: Diavolul este marele mincinos. El este numit tatăl (adică originea) minciunii (Ioan 8:44 ). Acest lucru reiese foarte clar deja din prima sa intrare în scenă în Geneza 3 , în grădina Eden. În cazul tuturor activităţilor diavolului, trebuie să avem în vedere faptul că ele se află întotdeauna în legătură cu minciuna, adică nu corespund realităţii.

2. Înşelătorie: În strânsă legătură cu minciuna se află faptul că diavolul va încerca mereu să-i înşele pe oameni. El se preface în înger de lumină şi îşi trimite mesagerii care se deghizează în slujitori ai dreptăţii (2. Corinteni 11:14,15 ). Pe omenire o aşteaptă cea mai mare înşelătorie a diavolului (2. Tesaloniceni 2:9 ), dar principiul are valabilitate deja astăzi şi trebuie să ne atragă atenţia.

3. Răstălmăcire: Şi aceasta stă în strânsă legătură cu minciuna. Diavolul este un meşter iscusit în a răstălmăci Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se potrivi planurilor sale, şi apoi să ne facă să credem că Dumnezeu aşa a spus. Aşa a făcut în grădina Eden când Eva a crezut răstălmăcirile sale. Chiar şi în ispitirea Domnului Isus în pustiu a folosit acest şiretlic, încercând cu un citat din Vechiul Testament să-şi atingă scopul - totuşi fără succes (Luca 4:10,11 ).

4. Imitare: Augustin l-a numit pe bună dreptate pe diavolul „simius die“, adică imitatorul prostesc al lui Dumnezeu. El imită ceea ce este divin pentru a ne irita. El a făcut posibil ca vrăjitorii din Egipt să poată imita minunile lui Moise; el este acela care a semănat o buruiană asemănătoare seminţei bune pentru a strica recolta (Exod 7:22 ; Matei 13:25,39 ). Este nevoie de discernământ pentru a recunoaşte imitarea.

5. Ispită: Diavolul va încerca mereu să-i ispitească pe credincioşi la rău şi independenţă. El a fost acela care a încercat să-i cearnă pe ucenici ca grâul (Luca 22:31 ). El cunoaşte punctele noastre slabe şi ştie foarte bine unde găseşte mijloacele cele mai potrivite (de exemplu ispita sexulă ca în 1. Corinteni 7:5 ). Deseori, diavolul are succes cu aceasta, pentru că nu suntem destul de veghetori.

6. Distrugere: Unul din scopurile diavolului este de a da la o parte efectele Cuvântului lui Dumnezeu. El nu doreşte ca în viaţa noastră să existe rod pentru Dumnezeu. Când nu suntem veghetori şi nu primim Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod corect, diavolul răpeşte sămânţa pusă în inimile noastre prin auzirea şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu (Matei 13:19 ).

7. Zădărnicire: Pavel şi colaboratorii săi au experimentat într-o anumită situaţie cum Dumnezeu a permis ca diavolul să împiedice lucrarea Domnului, ba chiar să o zădărnicească (1. Tesaloniceni 2:18 ). Deşi intenţiile misionarilor erau bune şi motivele lor erau sincere, diavolul i-a împiedicat să meargă la Tesalonic. Şi noi trebuie să avem în vedere faptul că diavolul încearcă şi astăzi să împiedice lucrarea Domnului într-un fel sau altul.

8. Prigonire: Biblia ni-l arată pe diavolul nu numai ca cel care atacă în ascuns şi subtil, ci el este prezentat şi ca leul care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1. Petru 5:8 ). În acest caracter l-au cunoscut credincioşii din Smirna când a aruncat pe unii în închisoare (Apocalipsa 2:10 ). Numărul mare al martirilor despre care relatează istoria bisericii vorbeşte clar despre aceasta.

9. Suferinţă: Istoria lui Iov ne arată cum diavolul îl atacă direct pe un credincios şi îi cauzează mari suferinţe trupeşti. Şi Pavel a cunoscut astfel de atacuri directe ale diavolului, pentru că un sol al satanei l-a pălmuit (2. Corinteni 12:7 ). Totuşi, diavolul nu poate face nimic dacă Dumnezeu nu-i permite. Dumnezeu stă deasupra tuturor. Şi acest lucru se vede clar în istoria lui Iov. Dumnezeu hotărăşte măsura şi perioada.

Pavel le scrie corintenilor că nouă nu ne sunt necunoscute planurile diavolului (2. Corinteni 2:11 ). Ştim cu ce fel de duşman avem a face. Cunoaştem intenţiile şi metodele sale şi nu trebuie să-l subapreciem.

În încheierea acestei teme negative, dar totuşi necesare, dorim să ne îmbărbătăm prin două gânduri:

1. Diavolul este un duşman biruit. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat pentru a nimici lucrările diavolului (1. Ioan 3:8 ). Domnul Isus i-a luat prin moarte puterea morţii (Evrei 2:14 ). Acest lucru s-a petrecut la Golgota. Lucrarea Sa acolo a fost un triumf asupra diavolului şi asupra tuturor puterilor răutăţii (Coloseni 2:15 ).

2. Victoria dobândită la cruce asupra diavolului va deveni în curând vizibilă. Pavel le scrie romanilor: „Iar Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satan sub picioarele voastre“ (Romani 16:20 ). În curând va fi legat şi aruncat în adânc. După aceea va fi eliberat pentru o perioadă scurtă, înainte ca soarta lui să fie în iazul de foc şi pucioasă (Apocalipsa 20:7,10 ). Atunci, acţiunea diavolului va lua sfârşit pentru totdeauna. Ce timp minunat va fi atunci!

sursa: https://comori.org/