"Lupta"

Categorie:  Viata de credinta
 

“Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit!” (Romani 8:37 )

Mulţi nu au curajul de a stărui în lupta pentru adevăr, pentru că ei păstrează unele lucruri care sunt împotriva luminii pe care au primit-o. Se întamplă poate chiar, vai! ca ei să piardă lumina după care n-au mers şi Satan reuşeşte atunci să cufunde înţelegerea lor în întuneric, asigurându-I prin argumentele lui că fac bine că nu caută să cucerească o mai mare parte a moştenirii cereşti şi că pot să se mulţumească cu ceea ce au deja.

Trebuie să fi îmbrăcat în armura lui Dumnezeu înaintea bătăliei, nu în timpul luptei! Este un lucru extrem de serios de a începe lupta lui Dumnezeu împotriva lui Satan şi este un gând dintre cele mai solemne, că răspunderea mea este de a învinge duşmanul.

Cu cât se arată mai mult puterea Duhului, cu atât omul în care ea se arată este expus furiei lui Satan. Nu numai că nu trebuie să fim învinşi de duşman, dar trebuie să câştigam neîncetat teren asupra lui.

Un nou câmp de lucru dă loc la noi ispite, însă dacă acestea sunt noi, harul necesar pentru a birui este atât de proaspăt, atât de felurit, atât de nemărginit cât îl cer împrejurările - când suntem acolo unde Dumnezeu vrea să ne aibă.

Prin puterea morţii, Domnul a distrus toată puterea celui care avea această putere. Moartea este acum arma cea mai minunată din arsenalul lui Dumnezeu, când ea este mântuită de puterea vieţii.

În nici o parte, lupta cu duşmanul nu este simţită mai mult ca în rugăciune; acolo doreşte să intervină Satan - vicleanul vrăjmaş al sufletelor noastre. Dacă creştinul iese din dependenţa lui de Domnul, el va fi învins de Satan în luptă.

Cred că mulţi dintre noi gândesc uneori că o bună înfrângere, adusă odată lui Satan, ar fi de ajuns în Hristos şi siguranţa biruinţei, însă nu avem nici o făgăduinţă că lupta va lua sfârşit.

Moise, Aron şi Hur urcau vârful muntelui, în timp ce sub comanda lui Iosua, Israel lupta în câmpie împotriva lui Amalec (Exod 17 ). Israel ar fi putut să-şi facă socoteli asupra felului luptei, asupra puterii vrăjmaşului, sau asupra altor lucruri dar, în cele din urmă, succesul depinde de mâinile întinse ale lui Moise. Nu este foarte greu să socotim că noi şi Satan nu suntem nimic şi că Dumnezeu este totul.

Hristos a suferit, dar n-a cedat niciodată (Evrei 2:18 ). Noi nu suferim când cedăm ispitei; firea găseşte plăcere în lucrurile de care este ispitită. Domnul Isus a suferit, fiind ispitit şi de accea “El poate să vină în ajutorul celor ispitiţi”.

Este însemnat lucru de a constata că firea, când este sub influenţa plăcerilor ei, nu suferă: vai! ea se bucură de ispită. Însa când, graţie luminii Duhului Sfânt şi credincioşiei în ascultare, noi suntem aduşi să fim în stare să ţinem piept atacurilor vrăjmaşului, atunci suferim. Aşa a făcut Domnul Isus Hristos - Mântuitorul nostru şi Modelul nostru desăvârşit - şi aşa avem de făcut şi noi!

sursa: https://comori.org/