"Lecţia suferinţei"

Categorie:  Viata de credinta
 

Unul dintre principalele efecte ale suferinţei sau al unei pierderi este să arunce un văl peste lucrurile prezente, şi să ne aducă în prezenţa lui Dumnezeu şi a lucrurilor veşnice din cer. Rezultatul este că suntem uimiţi să constatăm cât de străini suntem faţă de lucrurile lui Dumnezeu şi ale cerului. A cunoaşte ce ne asigură credinţa în Hristos, şi a fi în mod practic obişnuiţi să o întrebuinţăm, sunt două lucruri foarte distincte. Ştiu, credinţa în Hristos mă face al Său pentru veşnicie, şi face ca Tatăl Său să fie Tatăl meu, şi pe Duhul să-mi fie Mângâietor. Îmi dăruieşte veşnicie şi cer şi mă desparte de pământ. Dar vai! Să fiu atât de binecuvântat, şi să şi cunosc asta, şi să fiu în stare să mă port în conformitate cu acest fapt, sunt două lucruri foarte diferite, mai mult decât a învăţa o limbă la nivel teoretic perfect şi a fi capabil să o vorbesc.

Atunci când vine necazul sau pierderea, lucrurile prezente pentru un timp dispar, iar lucrurile cereşti şi veşnice capătă mai mare importanţă în minţile noastre. Obiectul dragostei tale s-a dus la cer şi la Dumnezeu şi la Hristos, iar aici jos rămâne un gol. Locul care a fost plin întotdeauna de apă înviorătoare este secat. Eşti părăsit, iar mintea ta Îl urmează sus prin har pe cel pe care-l iubeşti. Dar atunci, descoperi poate cât de puţin cunoşti despre Dumnezeul la care s-a dus el, despre Mântuitorul care este acolo, despre starea lui în prezent, şi despre restabilirea de la sfârşit spre slava lui Dumnezeu şi spre propriul lui folos.

Cât de adesea am învăţat eu într-o astfel de vreme că nu am trăit spre gloria lui Dumnezeu; că „Iata, vin să fac voia Ta”, să îndur voia Ta, nu a fost principiul meu de umblare; iar Dumnezeu în astfel de ceasuri părea un Dumnezeu necunoscut, un Dumnezeu pe care L-am neglijat, şi fără de care am trăit practic. Propria noastră ignoranţă de asemenea, îi dă lui Satan putere împotriva noastră în astfel de timp; căci, dacă nu punem pe seama propriului nostru păcat trăirea practică atât de departe de Dumnezeu şi nu ne simţim în largul nostru cu felul Lui de a proceda şi cu El Însuşi, Satan ne va inspira cu obrăznicie nu doar gânduri rele despre Dumnezeu, ci şi lucrări rele împotriva Lui.

Este clar că Dumnezeu este desăvârşit în înţelepciune, dragoste, putere şi bunătate. Doar pentru că eu, copilul Său, nu mă aflu în lumina planurilor şi înţelepciunii Sale, mă gândesc că aş fi putut face mai bine pentru mine decât a făcut El. El mi-a dat o relaţie, iar eu m-am gândit mai mult la potrivirea ei cu mine şi cu alţii decât la El care mi-a dăruit-o; iar când El a luat-o, atunci am descoperit că nu mă gândisem la El ci la darurile lui, ca Iov. Sărmanul Iov, propria-i ignoranţă l-a condus la a confunda pe Dumnezeu cu Satan şi pe Satan cu Dumnezeu! Am cunoscut şi eu această lecţie, şi cum, dacă nu am văzut duritatea propriei mele inimi, Dumnezeu părea dur; şi cum, dacă trăisem departe de Dumnezeu şi nu am recunoscut acest lucru, Dumnezeu părea departe; şi cum, dacă nu am recunoscut că egoismul caracterului omenesc decăzut m-a determinat, pe mine un sfânt, să umblu de parcă ar fi fost o perdea aici jos între mine şi Dumnezeu, am simţit de parcă cerurile erau aramă (Deut 28:23 ), şi că El a făcut să fie aşa. Nu m-am sprijinit pe braţul lui Dumnezeu, şi alternativele erau să recunosc acest lucru potrivit cu Duhul, sau să-l las pe Satan să insinueze ca braţul lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva mea; să mărturisesc că eu L-am uitat pe Dumnezeu, sau că Dumnezeu m-a uitat pe mine.

Dar, dragostea divină este cea care, după ce ne-a făcut să fim totul pentru Hristos, insistă ca să ne înveţe acum să-L facem pe Hristos totul pentru noi aici jos. Gelozia dragostei Celui, care, ca Tată, nu este mulţumită că noi ne luăm sau facem din orice partea sufletului şi a bucuriei noastre (Plângeri 3:24 ) în afară de Hristos, iar gelozia inimii lui Hristos nu poate fi mulţumită că noi alegem orice altceva decât pe Tatăl Său. Aceste lecţii ne zdrobesc, şi lasă pe Dumnezeu şi pe Hristos în sufletele noastre şi ne fac să simţim nevoia noastră de Ei.

articol preluat şi tradus de pe stempublishing.com

sursa: https://comori.org/