"Harul"

Categorie:  Viata de credinta
 

“Dumnezeul oricărui har!” (1. Petru 5:10 )

Oh! Când se va ridica inima omului, chiar şi numai în gândire, la înălţimea harului şi a răbdării lui Dumnezeu? Dragostea care este în Dumnezeu - şi nu vreo atracţie în omul păcătos - explică dărnicia fără margini a primirii sale în Domnul Isus Hristos!

Felul în care omul firesc înţelege mila ar fi nu ca Dumnezeu să şteargă păcatul, prin vărsarea sângelui Domnului Hristos, ci ca El să trateze păcatul cu o oarecare indiferenţă; aceasta n-ar mai fi har.

Nimic nu se dă în “ţara depărtată”, nici chiar roşcovele porcilor. Satan vinde totul şi aceasta foarte scump: sufletele noastre sunt preţul. Totul trebuie cumpărat; principiul lumii este acesta: nimic gratuit. Pentru a găsi pe cineva care dă, trebuie să vii la Domnul Dumnezeu.

Harul nu are nici margini, nici limite. Orice vină am avea, oricât de vinovaţi am fi(şi nu putem fi decât nişte mari vinovaţi), în ciuda tuturor, Dumnezeu este DRAGOSTE faţă de noi.

Harul Său este tot mai de neînţeles pentru mine. Prin faptul că Hristos a devenit Om, harul se leagă într-un mod atât de uimitor de toate fibrele şi de toate nevoile inimilor noastre, încât el ne aduce într-o stare pe care n-o poţi cunoaşte fără să te găseşti în ea. Totuşi în această stare noi nu suntem nimic, deşi uniţi cu Cel ce este totul. Şi a nu fi nimic este o poziţie preţioasă între toate altele. Legea poate tortura conştiinţa noastră, dar harul ne umileşte.

“Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8 ).

Găsim două adevăruri în acest loc: mai întâi, ca păcătosul este făra putere şi lipsit de resurse. Ca şi fiului risipitor, el a risipit toata avuţia; iar când şi-a venit în fire şi s-a pregătit să se întoarcă la tatăl său, el nu avea nimic ce să-i aducă. Toată averea sa, ca a unui marinar naufragiat, este aruncată peste bord, toate sunt în voia valurilor; el însuşi, luptând contra talazurilor întunecate, este aruncat pe plajă, sfârşit, dezbrăcat, neavând nimic. Dar, BINECUVÂNTAT să fie Dumnezeu! În nenorocirea noastră, Îl găsim chiar pe această plajă; El este aici pentru noi. Noi ştim, în plus, că El nu ne va arunca afară şi că ne putem bizui pe toate binecuvântările pe care Dumnezeu le poate da. “El care în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8:32 ).

Ceea ce îmi dă sentimentul enormităţii păcatului este imensitatea harului care l-a îndepărtat. Pentru “ca să arate, în veacurile viitoare, nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi, în Hristos Isus” (Efeseni 2:7 ). Acesta este felul în care îngerii, care sunt “domniile şi stăpânirile din locurile cereşti” (Efeseni 3:10 ), vor învăţa să cunoască nemărginitelor bogăţii ale harului Său. Ei vor vedea pe sărmanul tâlhar, pe femeia păcătoasă (Luca 7:37 ) şi pe noi în acelaşi loc şi în aceeaşi slava cu Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului: “Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21 ), răsună ca o muzică plăcută în urechile credinciosului, dar el este preţuit mai ales de cel care ştie că numai harul ne poate da una sau alta din aceste caracteristici!

sursa: https://comori.org/