"Ascultaţi, înţelegeţi şi urmaţi Cuvântul!"

Categorie:  Viata de credinta
 

„ ...şi leviţii explicau poporului legea; şi poporul stătea la locul său. Şi citeau lămurit din cartea legii lui Dumnezeu şi îi dădeau înţelesul şi explicau cele citite. ...tot poporul plângea când au auzit cuvintele legii. Şi Neemia... a zis către tot poporul: «nu vă întristaţi, pentru că bucuria Domnului este tăria voastră...» Şi, a doua zi, capii părinteşti ai întregului popor, preoţii şi leviţii s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înţelepciune cu privire la cuvintele legii. Şi au găsit scris în lege... că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a şaptea... Şi poporul a ieşit şi au adus şi şi-au făcut corturi...“ (Neemia 8:7-10, 13, 14, 16 ).

Atunci, Scripturile nu au fost numai clar citite, ci şi explicate, aşa încât poporul a putut înţelege însemnătatea Cuvântului lui Dumnezeu. Probabil, textul a trebuit să fie şi tradus, pentru că poporul uitase să folosească limba sa ebraică în timpul celor şaptezeci de ani de prizonierat în Babilon. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu este doar începutul. Dumnezeu a dat Cuvântul Său ca să fie înţeles! Înţelegi Biblia? Există scrieri explicative bune, care ne ajută să înţelegem Cuvântul. Pentru ca Biblia să se dovedească eficientă, trebuie să fie înţeleasă!

Apoi urmează reacţia potrivită la cuvintele Bibliei. Poporul a plâns, când Cuvântul lui Dumnezeu le-a dovedit păcatul. Au recunoscut cât de puţin au corespuns etalonului sfinţeniei lui Dumnezeu şi cât de mult au neglijat cerinţele legii lui Dumnezeu. Lacrimile de pocăinţă sunt întotdeauna un răspuns adecvat la ascultarea şi înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu plângem din cauza păcatelor şi a greşelilor noastre, nu va exista înviorare.

A mai fost o reacţie la auzirea Cuvântului - bucurie mare! Dacă înţelegem măsura dragostei şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de poporul Său, bucuria vine de la sine. Bucuria şi mulţumirea sunt o parte componentă importantă din planul lui Dumnezeu şi vor aduce cu sine înviorare.

Apoi vedem că poporul a răspuns cu ascultare. Semnul unei adevărate înnoiri este ascultarea (versetul 16). Când poporul a aflat că Dumnezeu poruncise sărbătoarea corturilor, au început imediat să adune ramuri şi să-şi facă corturi. Locuirea timp de o săptămână în aceste locuinţe temporare le amintea de purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de înaintaşii lor în timpul călătoriei de patruzeci de ani prin pustie. Sărbătoarea corturilor nu a mai fost sărbătorită în acest mod din zilele lui Iosua (versetul 17); a fost neglijată aproximativ o mie de ani!

Probabil, unii din popor nu înţelegeau deplin toate motivele pentru care Dumnezeu le cerea să taie crengi şi să locuiască pentru o săptămână în corturi. Dar au ascultat! Unii ar fi putut gândi că şi-ar fi putut aminti la fel de bine de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, fără să construiască acele corturi primitive. Dar totuşi au ascultat! Poate au fost unii care s-au gândit la daunele cauzate regnului animal şi vegetal, dacă tăiau aşa multe crengi, dar au ascultat! Pentru că au ascultat, Dumnezeu i-a binecuvântat cu bucurie şi le-a dăruit înviorare.

Poate nici noi nu înţelegem toate „de ce“-urile rânduielilor lui Dumnezeu, dar totuşi să ascultăm. Există locuri din Scriptură care nu sunt uşor de înţeles, de care nu este uşor să asculţi - dar totuşi sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă dorim să avem binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm de ele.

sursa: https://comori.org/