"A sări peste ziduri"

Categorie:  Viata de credinta
 

„Cu Dumnezeul Meu am sărit peste un zid“(2. Samuel 22:30 ).

Aceste cuvinte au fost rostite de un bărbat care a avut în urma sa o viaţă plină de înălţimi şi adâncimi, un bărbat care a trebuit să experimenteze dezamăgiri amare, dar care a putut face şi experienţe minunate cu Dumnezeul său. Cel care a rostit aceste cuvinte a fost David. Prin aceste cuvinte a spus de fapt: cu Dumnezeul meu este posibil totul.

Este Dumnezeul nostru un altul decât Dumnezeul lui David? Nu! De aceea ne putem însuşi cuvintele lui David. Ele ne dau curaj şi sunt astăzi un nou imbold de a ne preda pe deplin Dumnezeului nostru. Cu El vom putea sări peste orice zid din viaţa noastră.

Ziduri există în viaţa fiecărui om, chiar şi în viaţa copiilor lui Dumnezeu. Nu întotdeauna se desfăşoară totul fără greutăţi. Zidurile sunt piedici şi greutăţi care ne apar câteodată brusc şi neprevăzut pe cale şi care ni se par de neînvins. Cine nu cunoaşte aceste ziduri care ne deranjează, aceste situaţii în care nu vedem nicio cale de ieşire?

Nu cunosc deja copiii la şcoală astfel de ziduri? Poate au un profesor care nu-i agrează pe credincioşi; poate au colegi de şcoală care râd de credinţa lor; poate au un examen greu de care se tem.

Mai târziu, în viaţă, aceste ziduri continuă. Deodată apar greutăţi în domeniul profesional: locul de muncă este în pericol, sunt probleme cu colegii de muncă sau cu şefii. O boală grea şi persistentă se pune ca un zid în cale. Dintr-o dată, lucrurile nu mai merg aşa cum ar trebui în familie. Copiii fac probleme şi merg pe căi proprii. Chiar şi în viaţa de adunare pot să apară situaţii care ni se par nişte ziduri.

Dar să ne întrebăm: ce facem cu aceste ziduri? Cum reacţionăm când apar probleme şi piedici, când vin greutăţi şi griji? Există trei reacţii posibile. Două dintre ele duc într-un impas, cu una putem sări peste zid ca David.

Prima posibilitate constă în a ne resemna faţă de o problemă. Vedem în faţa noastră obstacolul şi ne dăm imediat înapoi. Nici măcar nu încercăm să biruim piedica. O astfel de poziţie are ca urmare descurajarea şi nefericirea. Apoi nu ne vom mai putea bucura în Domnul. Un exemplu de resemnare avem în profetul Ilie. Împărăteasa rea Izabela a vrut să-l omoare. În faţa acestui zid, Ilie, care era de altfel un bărbat temător de Dumnezeu, şi-a pierdut curajul. A fugit în pustiu şi s-a aşezat trist şi descurajat sub un ienupăr. A fost părăsit de orice bucurie de viaţă şi a dorit să moară. Acolo putem ajunge şi noi când ne resemnăm.

A doua posibilitate de a reacţiona este să ne revoltăm împotriva a ceea ce ne-a trimis Dumnezeu. Atunci ne încăpăţânăm şi vrem să ne impunem voia. O astfel de poziţie de agresiune nu poate fi niciodată pozitivă, ci doar ne va dăuna. Atunci ne vom extenua în interiorul nostru, iar pacea lui Dumnezeu nu va mai putea domni în inimile noastre. Ca exemplu în acest sens îl avem pe Iona. El a văzut un zid în însărcinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Iona nu a vrut să meargă la Ninive, pentru că lui, ca proroc al lui Israel, nu-i convenea această veste către naţiuni. De aceea a încercat să fugă de faţa lui Dumnezeu. Cunoaştem sfârşitul acestei căi de revoltă. În pântecele peştelui a ajuns la punctul cel mai de jos al vieţii sale, dar în acelaşi timp a fost şi momentul de cotitură al vieţii sale.

A treia posibilitate este aceea de a primi tot ce vine din mâna lui Dumnezeu, cu încrederea deplină că El ne va da putere să biruim orice piedică. O astfel de poziţie nu va uita desigur problemele şi greutăţile, dar ea ne va ajuta să rămânem complet liniştiţi. Pavel ne îndeamnă să aducem la cunoştinţa lui Dumnezeu toate nevoile pentru a putea savura pacea Sa (Filipeni 4:6,7 ).

Putem învăţa şi din exemplul lui Iov. Ştim ce ziduri s-au ridicat în viaţa lui. Soţia lui l-a îndemnat să se revolte împotriva lui Dumnezeu, dar Iov i-a răspuns numai atât: „Ce! Primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?“(Iov 2:10 ). Desigur, ni se pare grea o astfel de poziţie, pentru că este împotriva firii noastre, dar Domnul este prezent şi vrea să ne ajute. El doreşte să putem spune împreună cu Pavel din convingere şi experienţă: „Totuşi în toate acestea, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit“ (Romani 8:37 ) şi „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4:13 ).

sursa: https://comori.org/