"A purta crucea"

Categorie:  Viata de credinta
 

“Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9:23 )

Înainte de a lua crucea pentru noi înşine, în faţa noastră stă crucea Domnului Isus Hristos care a suferit şi “Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”.

Trebuie ca noi să părăsim totul în aceasta lume: orice legătură cu ea trebuie ruptă. Cu cât un lucru din lume este preţuit mai mult de inimile noastre, cu atât este mai periculos, cu atât mai mult trebuie respins. Sentimentele naturale nu sunt rele; însă pentru că Hristos este lepădat de această lume, tot ceea ce ne leagă de pământ trebuie să fie jertfit pentru El. Trebuie să-L urmăm cu orice preţ; trebuie să învăţăm să ne urâm mai degrabă propria viaţă şi chiar s-o pierdem, decât să lăsăm ca râvna noastră în a-L urma pe Domnul să scadă.

Vom avea crucea, însă pentru ce să ne temem de ea? Ea ne este de folos, pentru că ea ne îndepărtează de această lume. Ea zdrobeşte voinţa noastra; ea ne eliberează de eul nostru, rupând poate legătura cea mai scumpă inimilor noastre. Crucea are o putere nespus de plăcută, cu toate că ea nu este un lucru plăcut: dacă ar fi plăcut, n-ar mai fi cruce.

Domnul Isus Hristos este bunul Păstor; El Îşi conduce oile, “El merge înaintea lor şi oile Îl urmează” (Ioan 10 .4). Ucenicii erau înspăimântaţi, urmându-l pe Domnul Isus, căci El îi conducea la cruce. Crucea este pe drumul care duce la slavă. Crucea este aceea care ne eliberează de tot ce ne împiedică să-L vedem pe Domnul Isus Hristos in gloria Sa.

Cu cât este mai multă credincioşie în noi, cu atât, fără îndoială, vom avea parte de suferinţe, însă cu atât mai din belşug vor fi mângâierile. Numai să luăm crucea şi, dacă este într-adevăr cruce, Îl vom găsi pe Domnul Isus cu ea, iar în sufletele noastre vom afla primele licăriri ale slavei.

Domnul zice: “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze”. Dacă voi Mă urmaţi, pot să vă dau crucea; este tot ceea ce vă pot da pentru moment. Veţi fi ca Mine şi foarte aproape de Mine; însă, dacă sunteţi în drum spre slavă, puteţi să vă aşteptaţi să daţi de cruce. Sunteţi gata să vă împovăraţi cu crucea voastră sau vă întrebaţi dacă este cumva crucea bună, sau dacă nu cumva este o altă cale? Domnul nu cunoaşte o alta, nici eu nu cunosc.

Tot ceea ce ne îmbie să fim plăcuţi lumii şi să ne conformăm obiceiurilor oamenilor înlătură ruşinea crucii şi ne îndepărtează de Hristos. Daca inima mea se încrede în întregime în El, am parte de cruce şi de ocara Lui, care răspândesc însă mireasma Domnului Isus şi totul este plăcut.

Ne este necesar să trecem prin suferinţele, ca şi prin bucuriile lucrării Domnului. Suntem fericiţi dacă întristările noastre, cât şi bucuriile noastre sunt ale Lui. Cu cât trăim mai aproape de El, cu atât reproducem mai mult imaginea fidelă a ceea ce este El Însuşi şi cu atât mai mult vom întâlni împotrivirea lumii. În plus, vom experimenta lipsa de simpatie din partea creştinilor care nu vor să meargă pe urmele Sale; însă, dacă suferim împreună cu Domnul Isus, vom domni împreună cu El.

Dacă ne bucurăm în orice măsură de poziţia Domnului Isus în cer, trebuie de asemenea să fim părtaşi aici, pe pământ, poziţiei Sale şi să fim urâţi de lume ca şi El.

sursa: https://comori.org/