"Vinerea mare - evenimente istorice conform Scripturii"

Categorie:  Studiu biblic
 

Vinerea Mare – Mântuirea prin Jertfa lui Hristos în Lumina Scripturii
STRUCTURĂ:
Evenimentele din Vinerea Mare – cronologie biblică

a. Perspectiva iudaică – Legea, Paștele și Mesia

b. Actualizarea în vremurile moderne – aplicații biblice

c. Simbolistica Scripturii – limbajul divin al Jertfei

1. VINEREA MARE – EVENIMENTE ISTORICE CONFORM SCRIPTURII
A. Procesul lui Isus – Nevinovăția condamnată (Ioan 18:28 – 19:16)
Iisus este adus la Pilat dimineața devreme, după ce fusese interogat de Caiafa.

Pilat recunoaște de mai multe ori că Iisus este nevinovat:

„Eu nu găsesc nicio vină în El.” (Ioan 18:38; 19:4; 19:6)

Iudeii, însă, insistă:

„Noi avem o lege și, după legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 19:7)

Acuzația reală este blasfemia (Matei 26:63-65), însă pentru a-L condamna la moarte civilă, Iisus este prezentat ca rege rival al Cezarului:

„Dacă îl eliberezi pe Acesta, nu ești prieten al Cezarului.” (Ioan 19:12)

B. Biciuirea și batjocura (Ioan 19:1-3)
Isus este umilit, purtând o cunună de spini și o haină de purpură – simbolizând batjocorirea regalității Sale:

„Plecat-au în genunchi înaintea Lui și ziceau: Bucură-te, regele iudeilor!”

C. Condamnarea și Golgota (Ioan 19:17-22)
Isus își poartă crucea „până la locul numit al Căpățânii” (Golgota):

„Și purtându-Și crucea, a ieșit spre locul numit al Căpățânii, care se cheamă în evreiește Golgota.” (Ioan 19:17)

Inscripția deasupra crucii:

„Isus Nazarineanul, Regele iudeilor” (Ioan 19:19)

Evanghelistul precizează că aceasta a fost scrisă în ebraică, latină și greacă – universalitatea mesajului.

D. Răstignirea între doi tâlhari (Luca 23:33)
„Acolo L-au răstignit, împreună cu El pe cei doi făcători de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga.”

Unul dintre ei se pocăiește:

„Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23:43)

E. Cuvintele de pe Cruce (selectiv)
Iertarea pentru cei ce-L răstignesc:

„Tată, iartă-i, că nu știu ce fac.” (Luca 23:34)

Îngrijirea față de mama Sa:

„Femeie, iată fiul tău… Iată mama ta.” (Ioan 19:26-27)

Agonie și abandon:

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46) – citare din Psalmul 22

Împlinirea Scripturii:

„Mi-e sete.” (Ioan 19:28) – Psalmul 69:21

Misiunea împlinită:

„S-a sfârșit!” (Ioan 19:30)

Abandonul final în mâinile Tatălui:

„Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu.” (Luca 23:46)

F. Moartea și semnele cosmice (Matei 27:51-54)
Catapeteasma Templului se rupe în două:

semn că accesul la Dumnezeu nu mai este limitat la un loc sacru – Hristos deschide intrarea în Sfânta Sfintelor (Evrei 10:19-20)

Cutremur, pietre despicându-se: manifestări ale prezenței divine

Centurionul roman mărturisește:

„Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:54)

2. PERSPECTIVA IUDAICĂ – SCRIPTURA ȘI LEGEA ÎN CONTEXT
A. Legea mozaică și pedeapsa pentru blasfemie
Levitic 24:16:

„Cine va huli Numele Domnului, acela să fie omorât.”

Sinedriul Îl acuză pe Iisus de această vină:

„A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?” (Matei 26:65)

B. Pesah – Moartea lui Hristos ca împlinire a Paștelui
Exod 12: Mielul Paștelui trebuia să fie fără cusur și sângele lui trebuia pus pe ușiorii casei.

1 Corinteni 5:7:

„Hristos, Paștile nostru, a fost jertfit pentru noi.”

Timpul răstignirii coincide cu sacrificarea mieilor pascali în Templu.
Astfel, Iisus este văzut în Scriptură ca adevăratul Miel pascal, care prin sângele Său aduce izbăvirea din robia păcatului.

3. VREMURILE ACTUALE – CUVÂNTUL PENTRU ASTĂZI
A. Actualitatea răstignirii în viața omului modern
Romani 5:8:

„Pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.”

Nu este o jertfă „istorică”, ci una veșnic prezentă:

„Isus Hristos este același, ieri și azi și în veci.” (Evrei 13:8)

B. Înfruntarea suferinței cu sens
Evrei 4:15:

„Avem un Mare Preot care poate să se milostivească de slăbiciunile noastre.”

Vinerea Mare ne arată că suferința nu este lipsită de sens – dacă e unită cu Hristos, devine jertfă, nu pedeapsă.

4. SIMBOLISTICA SCRIPTURALĂ A RĂSTIGNIRII
A. Crucea – Instrumentul de blestem devine izvor de viață
Deuteronom 21:23:

„Cel spânzurat este blestemat de Dumnezeu.”

Galateni 3:13:

„Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.”

B. Apa și sângele – simbolurile nașterii spirituale (Ioan 19:34)
„Unul din ostași I-a împuns coasta cu sulița și îndată a ieșit sânge și apă.”

1 Ioan 5:6:

„El este Cel ce a venit prin apă și sânge.”

Semnificație: Botezul și Jertfa – nașterea Bisericii.

CONCLUZIE: JERTFA DESĂVÂRȘITĂ ÎN BIBLIE – PUTEREA CRUCII
Vinerea Mare, în lumina Bibliei, nu este o tragedie, ci împlinirea planului mântuirii.

Isaia 53:5:

„El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”

Este o zi a dreptății lui Dumnezeu și a iubirii fără margini.
Prin moartea Sa, Hristos a învins păcatul și ne-a deschis drumul spre viața veșnică.

-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!

2 Petru 1:2 

Isus Te Iubește

sursa: https://isusteiubeste.com/