"Învierea Domnului Isus I Ioan 20.24-31 I Duminica Tomii"
13 aprilie 2025
Categorie: Studiu biblic
Invierea Domnului Isus I Duminica Tomii I. Importanţa slujbelor Bisericii / a părtăşiei cu ceilalţi creştini II. Importanţa respectării duminicii, ca zi de odihnă 1. Primii creştini au sărbătorit duminica, nu sabatul 2. Sabatul în Noul Testament 3. Ce s-a hotărât la conciliul de la Ierusalim ? III. Importanţa credinţei în Domnul Isus şi în Învierea Lui
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci : „Am văzut pe Domnul !” Dar el le-a răspuns :
„Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă ; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis : „Pace vouă !”
Apoi a zis lui Toma :„Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele ; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea ; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis :
„Domnul meu şi Dumnezeul meu !” „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”. (Ioan 20 : 24 – 31)
I. Importanţa slujbelor Bisericii / a părtăşiei cu ceilalţi creştini
Ioan (care a fost un martor ocular), a notat că :
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus”.
Era dintre ei, dar a ales să nu fie cu ei ! Absenţa de la adunarea credincioşilor, (de la Biserică), ne poate costa ! Tot Ioan a scris ce s-a întâmplat în duminica următoare, când la întâlnirea lor era prezent şi Toma :
„După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă ; şi era şi Toma împreună cu ei”. (v. 26)
Dacă el şi-a făcut partea lui, a avut parte de prezenţa Domnului ! Domnul Isus I Se putea arăta lui Toma şi când nu era la Biserică, atunci când îşi vedea de ale lui, dar a ales să vină exact atunci când ucenicii erau împreună. De ce ?
Ucenicii aveau aceeaşi promisiune, pe care o avem şi noi : „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. (Matei 18 : 20) Fiecare Biserică are un anumit număr de membri.
Adunarea se poate ţine şi fără tine, (cum s-a ţinut şi fără Toma), dar dacă lipseşti, tu eşti cel ce pierde !
Astăzi ai fost la Biserică ?
Toma, (cel care a absentat atunci), nu putea să creadă ceea ce pentru toţi ceilalţi era un fapt evident : Domnul Isus era viu !
În Efeseni 2 : 21 – 22, apostolul Pavel scria că : „În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul”.
II. Importanţa respectării duminicii, ca zi de odihnă
Prima duminică ce urmează după duminica Învierii Domnului este numită Duminica Tomii. De ce duminica ?
Învierea Domnului Isusa fost într-o duminică, adică în :
„ … ziua întâi a săptămânii” (Luca 24 : 1) sau :
„ … ziua dintâi a săptămânii” ; expresia pe care o folosesc Matei, Marcu şi Ioan 20 : 1, (a se vedea Matei 28 : 1, Marcu 16 : 2 şi Ioan 20 : 1).
De ce trebuie să punem accent pe această zi ? Deoarece creştinismul este diferit de sistemul mozaic, (în care ziua de odihnă este ziua a şaptea, sâmbăta). În Exod 20 : 8 – 10 scrie :
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău … ”.
Evanghelistul Matei accentuează că Învierea Domnului Isus s-a produs în ziua dintâi :
„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor :
„Nu vă temeţi ; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici ; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul ; şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi”. (Matei 28 : 1 – 7)
Domnul Isus nu a avut nevoie de înger, pentru a putea ieşi din mormânt … îngerul a fost trimis pentru a elibera accesul, în mormânt şi pentru a le spune femeilor despre realitatea Învierii Domnului Isus.
1. Primii creştini au sărbătorit duminica, nu sabatul
În Faptele Apostolilor 20 : 7 scrie că :
„În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea”.
De la apostoli au învăţat şi urmaşii lor că voia lui Dumnezeu, pentru ei este să sărbătorească duminica. Apostolul Pavel scria :
„În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu”. (I Corinteni 16 : 2)
2. Sabatul în Noul Testament :
Ce a spus Domnul Isus despre Sabat : „Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi ?” Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă : „Milă voiesc, iar nu jertfe !”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului”. (Matei 12 : 5 – 8)
„Apoi le-a zis : „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat ; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”. (Marcu 2 : 27 – 28)
„Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului ? Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate”. (Ioan 7 : 22 – 24)
3. Ce s-a hotărât la conciliul de la Ierusalim ?
Petru a spus : „Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă. Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta ? Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus”. (Faptele Apostolilor 15 : 8 – 11)
Iuda a concluzionat :„De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu ; ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat … Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie … ”. (Faptele Apostolilor 15 : 19 – 21, 28) Au rămas pe listă patru lucruri. Nu se regăsesc între acestea nici tăierea împrejur nici ţinerea sabatului !
Apostolul Pavel scria :
„Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”. (Coloseni 2 : 16 – 17)
„Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face … ”. (Romani 14 : 6)
Să ne amintim şi cum s-a decalat timpul cu o zi pe vremea lui Iosua !
„Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel : „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului !”
Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului ? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.
N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om ; căci Domnul lupta pentru Israel”. (Iosua 10 : 12 – 14)
III. Importanţa credinţei în Domnul Isus şi în Învierea Lui
„Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu ; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui”. (Ioan 20 : 31)
În textul Biblic nu este scris în ce nu credea Toma : în Domnul Isus sau în Învierea Lui ?
Marcu face un rezumat al întâmplărilor care s-au petrecut după Învierea Domnului şi scrie că :
„Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.
Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.
Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă ; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat”. (Marcu 16 : 9 – 14)
Prima dată când au fost la un loc, toţi unsprezece, a fost abia după opt zile ! Domnul Isus, li S-a arătat însă şi în prima duminică, seara … dar erau prezenţi numai zece din numărul total :
„În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis : „Pace vouă !” (Ioan 20 : 19)
În Isaia 53, este folosit de trei ori cuvântul crezut:
Unii din poporul evreu sunt la fel ca atunci. Nu cred nici la ora actuală că Isus este Mesia, (capitolul 53 este un capitol în care se vorbeşte despre Mesia) : „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ? Cine a cunoscut braţul Domnului ?” (Isaia 53 : 1)
Unii cred că a fost un proces corect, iar Isus a fost condamnat pe drept : „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit”. (Isaia 53 : 4)
Ucenicii Domnului au crezut că Isus a murit pentru păcatele noastre : „El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu ?” (Isaia 53 : 8)
De ce au crezut numai ei ?
Petru explica, în casa lui Corneliu :
„Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că
El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că
oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor”. (Faptele Apostolilor 10 : 39 – 43)
