text Studiu biblic

"La câți ani a murit Avraam?"

11 mai 2025

Categorie: Studiu biblic

Avraam – Prietenul lui Dumnezeu

Dupa ce Domnul l-a numit pe Avraam, el a umblat cu Dumnezeu o sută de ani (Geneza 12:4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.) și a fost „numit prietenul lui Dumnezeu”

(Iacov 2:23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire” și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.).

Când Domnul a făcut legământul Său cu Avraam, El i-a promis lui Avraam că va muri „în pace și va fi îngropat la o bătrânețe bună” (Geneza 15:15țț15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericitățț.).

Ambele promisiuni s-au împlinit.

Conform Genezei 25:7–8, 7Iată zilele anilor vieții lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Avraam și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său.

Avraam avea 175 de ani când a murit: „Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani.

Atunci Avraam și-a dat ultimul suflat și a murit la o bătrânețe bună, bătrân și plin de ani; sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său.

Trei patriarhi biblici care au schimbat lumea Avram-Isac-Iacov

Longevitatea în Epoca Patriarhilor

În perioada descrisă în Biblie, durata medie de viață era impresionantă, cu mulți oameni trăind între 130 și 200 de ani. Terah, tatăl lui Avraam, a atins vârsta de 205 de ani, în timp ce Sara, soția lui Avraam, a trăit 127 de ani. Ismael, fiul lui Avraam, a ajuns la 137 de ani, iar Isaac, fiul lui Avraam, a trăit 180 de ani. Aceste cifre remarcabile ne oferă o perspectivă fascinantă asupra longevității umane în acea epocă îndepărtată.

Durata medie de viață la acel moment din istorie era între 130 și 200 de ani.

Terah, tatăl lui Avraam, a trăit până la 205 de ani (Geneza 11:32);32Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani, şi Terah a murit în Haran.,,

Sara a murit la 127 de ani

(Geneza 23:1-3

Moartea şi îngroparea Sarei

1Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei.

2Sara a murit la Chiriat-Arba*, adică Hebron**, în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă.

* Ios 14:15 Jud 1:10 ** Gen 13:18 Gen 23:19

3Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het:);

Ismael a trăit până la 137 (Geneza 25:17

17Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat* duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său.* Gen 25:8

iar Isaac la 180 (Geneza 35:27-29).

Moartea lui Isaac

27Iacov a ajuns la tatăl său Isaac, la Mamre*, la Chiriat-Arba**, care este tot una cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac.

* Gen 13:18 Gen 23:2 Gen 23:19 ** Ios 14:15 Ios 15:13

28Zilele vieţii lui Isaac au fost de o sută optzeci de ani.

29Isaac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost* adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile. Fiii** săi, Esau şi Iacov, l-au îngropat.

* Gen 15:15 Gen 25:8 ** Gen 25:9

După ce Domnul l-a numit pe Avraam, el a umblat cu Dumnezeu o sută de ani (Geneza 12:4) și a fost „numit prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23). Când Domnul a făcut legământul Său cu Avraam, El i-a promis că va muri „în pace și va fi îngropat la o bătrânețe bună” (Geneza 15:15), promisiuni care s-au împlinit. Conform Genezei 25:7–8, Avraam a trăit 175 de ani și a murit la o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile.

Legământul Pământului-Legământul palestinian- Legământul Avraamic.

Biblia îl descrie pe Avraam ca fiind „plin de ani” când a murit (Geneza 25:8) sugerează nu numai longevitatea lui, ci și faptul că a trăit o viață plină – binecuvântată de Dumnezeu, fericită și satisfăcătoare. Expresia „adunată la poporul său” (versetul 8) nu înseamnă „îngropat împreună cu familia lui”, ci mai degrabă „mers pe tărâmul morților”, indicând destinul sufletului și spiritului, nu al corpului. Așa cum toți credincioșii vor fi reuniți cu cei dragi mântuiți în viața de apoi, tot așa spiritul lui Avraam a fost adunat la poporul său, familia lui Dumnezeu, în moarte.
„1”: „Aceasta ne amintește de implicațiile profunde ale credinței, care ne oferă o speranță de unire eternă alături de cei dragi.”,
„2”: „Acest concept de unire transcende limitele timpului și spațiului, subliniind puterea legăturilor spirituale.”,
„3”: „Prin urmare, moartea nu reprezintă o separare definitivă, ci un pas natural spre o existență mai împlinită în prezența divină.”

Cele șapte legăminte biblice

Reconciliere între Isaac și Ismael la Înmormântarea lui Avraam. La înmormântarea lui Avraam, care a avut loc în peștera Macpela, situată aproape de orașul Mamre, au participat ambii fii ai săi — Isaac, fiul făgăduinței divine, și Ismael, primul născut de către Agar, care avea dreptul de naștere conform tradițiilor vremii. Faptul notabil că frații au fost împreună la această ceremonie importantă sugerează că o posibilă reconciliere a avut loc între ei, fie în momentele dificile ce au înconjurat moartea lui Avraam, fie într-un moment mai devreme după ce Ismael și mama sa, Agar, fuseseră alungați din tabăra lui Avraam. Această prezență comună la înmormântare poate semnifica nu doar o acceptare a moștenirii paterne, ci și o dorință de a lăsa în urmă divergențele și neînțelegerile din trecut.

De ce Dumnezeu l-a ales pe Avraam pentru a fi strămoșul unui popor ales?

Înainte de a muri, Avraam i-a dat toate proprietățile, posesiunile și binecuvântările legământului lui Isaac, fiul făgăduit al uniunii lui Avraam cu Sara. Fiii concubinelor lui (Agar și Chetura) au fost trimiși cu daruri din casa tatălui lor în țara de la est de Canaan.

Avraam a dat lui Isaac toate averile sale, dar a dat daruri fiilor țiitoarelor sale și i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Țara Răsăritului.

Avraam a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile. Isaac și Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, Hetitul. După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac, care locuia lângă fântâna Lahai-Roi.

Geneza 25:5–11 . 5 Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. 6Dar a dat daruri fiilor țiitoarelor sale și, pe când era încă în viață, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în Țara Răsăritului. 7Iată zilele anilor vieții lui Avraam: el a trăit o sută șaptezeci și cinci de ani. 8Avraam și-a dat duhul și a murit după o bătrânețe fericită, înaintat în vârstă și sătul de zile, și a fost adăugat la poporul său. 9Isaac și Ismael, fiii săi, l-au îngropat în peștera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Țohar, Hetitul, care este față în față cu Mamre. 10Acesta este ogorul pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo au fost îngropați Avraam și nevastă-sa Sara. 11După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna Lahai-Roi.
„1”: „Aceasta a fost o decizie clară a lui Avraam de a asigura prosperitatea și continuitatea moștenirii prin fiul său ales.”,
„2”: „Aceasta a fost o practică obișnuită în acele timpuri, în care fiii concubinelor aveau drepturi limitate comparativ cu cei născuți din căsătorie.”,
„3”: „Aceste versete ne oferă o imagine detaliată asupra moștenirii și a legămintelor familiale.”,
„4”: „Aceasta subliniază importanța transmiterii averilor de la o generație la alta.”,
„5”: „Această distanțare era probabil menită să evite conflicte între frați și să păstreze unitatea în sânul familiei.”,
„6”: „Aceasta ne amintește că fiecare viață are un început și un sfârșit, iar finalul vieții lui Avraam a fost unul plin de împliniri.”,
„7”: „Acest pasaj reflectă nu doar durata vieții sale, ci și importanța pe care a avut-o în istoria poporului său.”,
„8”: „Prin această moarte, Avraam a intrat în istoria spirituală a neamului său ca un patriarh venerat.”,
„9”: „Aici, Avraam a ales un loc de veci semnificativ, simbolizând legătura sa cu țara promisă.”,
„10”: „Acest act de cumpărare a fost fundamental pentru stabilirea legăturii lui Avraam cu pământul făgăduit.”,
„11”: „Aceasta a fost o dovadă a continuității binecuvântărilor divine asupra familiei lui Avraam.”,
„12”: „Această fântână a devenit simbolică, reprezentând nu doar resursele fizice, ci și o legătură spirituală profundă.”

Avraam a fost evreu sau facea parte din neamuri ce zice biblia- Etnia lui Avraam: evreu sau neam?

Moștenirea Spirituală a lui Avraam: Credința în Isus Hristos ne face Copii ai Făgăduinței

Apostolul Pavel ne asigură că toți cei care se încred în Isus Hristos ca Domn și Mântuitor au parte de moștenirea spirituală pe care Avraam a lăsat-o lui Isaac când a murit. „Acum voi, frați și surori, ca și Isaac, sunteți copii ai făgăduinței” (Galateni 4:28 . 28Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii* ai făgăduinţei.
* Fapte 3:25 Rom 9:8 Gal 3:29

La fel cum Avraam a fost făcut neprihănit prin credința lui în Dumnezeu, noi am fost îndreptați față de Dumnezeu prin credința în Isus Hristos
(Romani 4:1–5). Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam*?
* Isa 51:2 Mat 3:9 Ioan 8:33 Ioan 8:39 2 Cor 11:22
2Dacă Avraam a fost socotit neprihănit* prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
* Rom 3:20 Rom 3:27 Rom 3:28
3Căci ce zice Scriptura? „Avraam* a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
* Gen 15:6 Gal 3:6 Iac 2:23
4Însă, celui* ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
* Rom 11:6
5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit*, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
* Ios 24:2

„1”: „Această moștenire spirituală este o promisiune veche, care ne leagă nu doar de Avraam, ci și de întreaga istorie a credinței.”,
„2”: „În acest context, este esențial să înțelegem legătura profundă dintre credință și împlinirea făgăduințelor divine.”,
„3”: „Astfel, Avraam devine un exemplu de credință care transcende generațiile, inspirându-ne să ne îndreptăm inimile către Dumnezeu.”,
„4”: „Dincolo de faptele sale, harul lui Dumnezeu i-a fost oferit prin credință, subliniind astfel importanța relației noastre personale cu Creatorul.”,
„5”: „Acest concept de neprihănire prin credință rămâne un principiu central în învățăturile lui Pavel, încurajând pe toți credincioșii să se bazeze pe mila divină.”,
„6”: „Fiecare dintre noi este chemat să răspundă acestei invitații, acceptând darul neprihănirii prin credință, și nu prin propriile noastre merite.”,
„7”: „Prin urmare, credința ne unește în Hristos, făcându-ne cu adevărat fii și fiice ai Făgăduinței.”