"Ce face Dumnezeu pentru copilul meu ? (I), 1 Samuel 9.1-10"

Categorie: Studiu biblic

„Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare şi voinic.

El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus.

Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit ; şi Chis a zis fiului său Saul : „Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.”

Saul a trecut prin muntele lui Efraim şi a străbătut ţara Şalişa fără să le găsească ; au trecut prin ţara Şaalim, şi nu erau acolo ; au străbătut ţara lui Beniamin, şi nu le-au găsit. Ajunseseră în ţara Ţuf, când Saul a zis slugii care îl însoţea :

„Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.” Sluga i-a zis : „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază ; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple.

Haidem la el dar ; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” Saul a zis slugii sale : „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu ?

Căci nu mai avem merinde în saci şi n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem ?” Sluga a luat din nou cuvântul şi a zis lui Saul : „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint ; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.”

– Odinioară în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea : „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numeşte azi proroc, se numea odinioară văzător. –

Saul a zis slugii : „Ai dreptate ; haidem să mergem!” Şi s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu”. (I Samuel 9 : 1 – 10)

Introducere

Ce şanse sunt ca un căprar … să ajungă împărat ? Şi după aceea, în aceeaşi ţară, următorul împărat să fie un cioban şi nu unul dintre copiii primului împărat ? Teoria probabilităţilor nu are absolut nicio legătură cu viaţa reală ! Şi prin această întâmplare Dumnezeu ne învaţă că EL este Cel care dă un viitor şi o speranţă !

Solomon scria că :

„Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura.

Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte ; totul este înaintea lor în viitor”. (Eclesiastul 9 : 1)

Poate că David (tatăl lui), i-a relatat lui Solomon cum Dumnezeu i-a vorbit despre el şi ce realizări urma să aibă când avea să fie mare … deşi la momentul respectiv (când Dumnezeu i-a vorbit despre Solomon, el nici măcar nu era născut, ba chiar mai mult, David poate nici nu ştia de Bat-Şeba) :

„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui”. (II Samuel 7 : 12 – 13)

Întrebarea pe care poate uneori şi noi ne-o punem este : Ce face Dumnezeu pentru copilul meu ? (Pentru copilul care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu este încă mântuit) …

O astfel de gândire (şi o întrebare pe care uneori creştinul nici nu o rosteşte) o regăsim şi în I Samuel 10 : 2 unde sunt scrise cuvintele pe care proorocul Samuel i le adresează lui Saul :

„ … iată că tatăl tău nu se mai gândeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi şi zice : „Ce să fac pentru fiul meu ?”

Uneori asemenea lui Chis (tatăl lui Saul), pare că ne trezim cam târziu … de-abia după ce fiul este pierdut, este plecat de acasă şi nu mai ştim nimic de el.

Abia atunci realizăm că am făcut greşeli, că ne-au interesat mai mult lucrurile (caprele noastre), decât binele etern al copilului, că ne-am lăsat prinşi de acumularea de lucruri în loc să căutăm acumularea de suflete în Cerul Lui Dumnezeu.

Constatăm că ne-a interesat mult mai mult ce-am dorit noi de la copil … nu ce-a avut el nevoie ! Aceasta arată în special egoismul nostru (al părinţilor) !

Dar copilul poate fi pierdut şi acasă fiind, (prezent doar din punct de vedere fizic dar trăind ca un absent spiritual), însă indiferent de locul pierderii, vine momentul în care realizăm că noi nu mai putem face nimic şi că EL poate totul.

Aşa a fost şi Iov, care de-abia după luni de suferinţă, (timp în care se tot justifica), după ce are parte de prezenţa lui Dumnezeu, ajunge să-i răspundă Domnului :

„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. (Iov 42 : 2)

Când se petrece acest fapt ? Iov a ajuns să spună aceste cuvinte când pentru el aproape totul deja era pierdut (copii, avere, sănătate, relaţii poate destul de dificile cu soţia etc.) … dar viitorul cu Dumnezeu (alături de EL), a arătat cu totul altfel decât era prezentul întunecat !

Până atunci Iov se vedea foarte bine, deşi avea deja pierdut totul în exterior, în interior abia atunci a venit momentul în care a realizat cine este el şi cine este Dumnezeu !

Pierderea este ceva, dar iluminarea interioară este cu totul altceva. Pot să trec prin anumite situaţii şi să nu înţeleg (să nu învăţ) nimic din lucrurile prin care trec !

sursa: https://www.cezareea.ro/