De ce permite Dumnezeu să se întâmple lucruri oribile?

De ce lasă Dumnezeu să existe împuşcături la întâmplare, accidente fatale şi alte lucruri oribile?

Din moment ce noi credem că Dumnezeu e Autorul acestei planete şi e Suveranul ei, în mod inevitabil ne întrebăm unde e El atunci când au loc astfel de lucruri îngrozitoare.

Cred că Biblia răspunde la această întrebare mereu şi mereu, din diferite unghiuri şi în diferite feluri. Desigur, primul răspuns îl găsim în cartea Genezei, unde ni se relatează căderea omenirii. Răspunsul imediat al lui Dumnezeu la păcatul rasei umane împotriva stăpânirii şi autorităţii Sale a fost să blesteme pământul şi viaţa oamenilor. Vedem manifestarea concretă a acestui blestem în natură, acolo unde spinii devin parte a grădinii iar viaţa umană e caracterizată de-acum de sudoarea frunţii, durerea fiind prezentă chiar şi la naşterea unui copil. Acest lucru ilustrează faptul că lumea în care trăim e un loc plin de întristări şi tragedii.

Dar nu trebuie niciodată să tragem concluzia că în această lume există o corelaţie directă între suferinţă şi vina oamenilor asupra cărora vine tragedia. Dacă nu ar exista păcat în lume, nu ar exista nici suferinţă. Nu ar fi nici accidente fatale, nici împuşcături la întâmplare. Dar pentru că păcatul e prezent în lume, suferinţa e prezentă şi ea, numai că nu întotdeauna e valabilă regula că pentru cinci kilograme de vină primeşti cinci kilograme de suferinţă. Aceasta e impresia pe care cartea Iov se străduieşte din greu să o risipească, la fel şi răspunsul lui Isus la întrebarea cu privire la omul născut orb (Ioan 9:1-11).

Pe de altă parte, Biblia ne arată clar că Dumnezeu lasă să se întâmple aceste lucruri şi într-un anume sens le predestinează să aibă loc ca parte a situaţiei prezente în care suntem sub judecată. El nu a eliminat moartea din această lume. Fie că e vorba de ceea ce noi considerăm a fi o moarte prematură sau e o moarte violentă, moartea face parte din natura lucrurilor. Singura promisiune e că va veni o zi în care suferinţa va înceta cu desăvârşire.

Ucenicii l-au întrebat pe Isus despre situaţii asemănătoare - de exemplu, cea în care sângele galileenilor a fost amestecat cu jertfele lor de către Pilat, sau cea în care optsprezece oameni au fost ucişi atunci când turnul s-a prăbuşit peste ei. Ucenicii întrebau cum se poate aşa ceva. Răspunsul lui Isus a fost aproape sever. El a spus: "Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel", readucând în discuţie faptul că răutatea morală Îi dă posibilitatea lui Dumnezeu să permită ca astfel de lucruri teribile să aibă loc într-o lume decăzută.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a adus judecata asupra lui Israel şi asupra altor naţiuni prin evenimente catastrofice. Se mai întâmplă şi azi la fel?

Este Dumnezeu încă Dumnezeu? Este Dumnezeu încă Domnul istoriei? Diferenţa e următoarea: Atunci când Dumnezeu s-a folosit de o catastrofă ca un braţ al judecăţii Sale în Vechiul Testament, ştim că judecata era în spatele evenimentului catastrofal pentru că beneficiem de descoperirea scrisă care ne spune că era vorba de mâna lui Dumnezeu intervenind în istorie. Pe măsură ce noi ne trăim vieţile şi vedem naţiunile cum suferă din cauza catastrofelor şi calamităţilor care-i lovesc pe oameni, nu ştim exact care e relaţia dintre aceste catastrofe şi judecata lui Dumnezeu.

Daţi-mi voie să mă folosesc aici de o paralelă biblică. În capitolul nouă al Evangheliei după Ioan, ucenicii au pus o întrebare în legătură cu un om născut orb: S-a născut aşa pentru că el a păcătuit sau pentru că părinţii lui au păcătuit? Răspunsul lui Isus a fost: nici unul din ei. S-a născut orb pentru un cu totul alt motiv. Nu a fost din cauza vreunui blestem, ca o exprimare a judecăţii divine. Acel text şi întreaga carte a lui Iov ar trebui să ne facă să ne reţinem de la a presupune în cazul unor persoane că tragedia sau catastrofa abătută asupra lor e un act direct de judecată divină. E adevărat, s-ar putea să fie aşa. Vedem nenumărate cazuri în Sfânta Scriptură în care Dumnezeu aduce cu adevărat nenorocirea asupra casei unei persoane care a păcătuit flagrant în neascultare de Dumnezeu. Biblia spune că dacă suntem vinovaţi, Dumnezeu ar putea păstra judecata pentru mai târziu, sau am putea primi o judecată temporară în această lume chiar acum din mâinile Lui. Nu ştim niciodată sigur dacă nenorocirea pe care o experimentăm ca indivizi e un act direct de judecată sau nu. Ce e adevărat pentru indivizi e adevărat şi pentru naţiuni.

Îmi amintesc că l-am auzit pe Billy Graham spunând într-o predică acum câţiva ani: "Dacă Dumnezeu nu aduce judecata împotriva Statelor Unite ale Americii, va trebui să-Şi ceară iertare în faţa Sodomei şi Gomorei." Amintiţi-vă, Isus a avertizat cetăţile care I-au auzit mesajul, Horazin şi Betsaida, că în Ziua Judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora decât pentru ele. Deşi nu mai avem interpretarea profetică a motivului pentru care Dumnezeu aduce judecata, ştim că nici o naţiune nu este scutită de judecata lui Dumnezeu.