"Lecția 10-11. Familia în bogăție și slavă"

Categorie:  Schite de predici scrise
 

INTRODUCERE

1. Solomon – înţelepciunea are în stânga bogăţie şi slavă, iar în dreapta viaţă lungă (Proverbe 3:13-16). El a fost un om de excepţie (I Împăraţi 10:23), o excepţie şi în familie (I Împăraţi 11:3)

2. Sulamita – una singură + 999 (Cântarea Cântărilor 6:13,8-9)

I. SOLOMON (Iedidia – iubitul Domnului; Părinţi: David şi Bat-Şeba - II Samuel 12:24)

A. Relaţia lui Solomon cu Dumnezeu  (s-a realizat sub îndrumarea lui David - I Împăraţi 2:1-4 şi a proorocului Natan - II Samuel 12:25). Între Domnul şi Solomon exista o iubire reciprocă cu excepţia înălţimilor (I Împăraţi 3:3; I Corinteni 5:6; Numeri 33:52; II Împăraţi 18:4; 23:13-15)

1. Solomon a avut din partea Domnului o primă revelaţie personală (un vis) la începutul domniei (I Împăraţi 3:5-15; Psalmul 72):

a) revelaţia a fost un rezultat al rugăciunii şi al jertfelor (I Împăraţi 3:6-9). Din descoperirea divină se poate înţelege cine e Dumnezeu, care e rolul poporului ales şi care e locul lui Solomon

b) rugăciunea lui Solomon a plăcut Domnului (I Împăraţi 3:10). El i-a dat o inimă pricepută şi înţelepciune (I Împăraţi 3:11; Iacov 1:5). Împăratul a primit şi ce n-a cerut: bogăţie şi slavă (în timpul vieţii) şi, condiţionat, viaţă lungă. Solomon a mulţumit Domnului (I Împăraţi 3:15). Au urmat unsprezece ani de trăire cu Dumnezeu şi progres în activitate (I Împăraţi 3:28; I Cronici 28:7)

c) dedicarea lui Solomon pentru Templul Domnului (II Samuel 7:12-13; I Cronici 28:6,11-21), prin: înţelepciune, compoziţii, proverbe şi psalmii, nu prin slujbe interzise ca Ozia (II Cronici 8:14-15; 26:16); bogăţie (II Cronici 5:1; 9:11) - întâi a zidit Casa Domnului, apoi casa împărătească (I Împăraţi 6:38; I Împăraţi 5); viaţa cu Dumnezeu: colectivă (I Împăraţi 8; II Cronici 7:3), personală (I Împăraţi 3:4-5; 9:4-5; 6:7)

d) Dedicarea lui Solomon pentru împărăţie (I Cronici 28:5). Domnul l-a înălţat şi susţinut (I Cronici 29:23-25; II Cronici 1:1; I Împăraţi 3:16-28)

2. A doua revelaţie divină (I Împăraţi 6:11-13; 9:1-9). Dumnezeu vorbeşte la început, la răscruce, în criză, la păşirea într-o nouă etapă a vieţii şi în final. Solomon începe o viaţă duplicitară:

a) cu Dumnezeu (I Împăraţi 9:25), dar El cere „tot” (I Împăraţi 9:4)

b) fără Dumnezeu (cu alţi dumnezei – I Împăraţi 9:6). Împăratul a încercat păcatul, bogăţia, plăcerile şi poftele (Eclesiastul 2:1; I Împăraţi 2:4-10; 5:10,15). El face o greşeală în familie, prin încălcarea poruncilor (Exodul 34:15-16; Deuteronom 7:3-4)

3. Finalul vieţii sale se caracterizează prin concluziile înţelepciunii (Eclesiastul 12). Solomon a compus Cântarea Cântărilor la tinereţe, Proverbele la maturitate, iar Eclesiastul la bătrâneţe

4. Solomon a comis două greşeli combinate: femeile (imposibil de rezistat) şi înălţimile, locuri de închinare înaintea idolilor (I Împăraţi 11:1-13)

5. Ultimul avertisment şi pedeapsa Domnului: prezenţa duşmanilor (I Împăraţi 11:14-27). Solomon a fost pedepsit aici, dar mântuit (Eclesiastul 12; II Samuel 7:12-15)

B. Relaţia lui Solomon cu oamenii

1. Relaţia cu familia:

a) Sulamita – soţia: Solomon avea o vie pe dealul lui Efraim, arendată unei familii (mama, doi fii şi Sulamita, sora lor mai mică). Solomon a vizitat-o deghizat în păstor, s-au plăcut şi apoi a luat-o de împărăteasă. El descrie relaţiile intime ale căsătoriei (Cântarea Cântărilor 6:13,8,9)

b) alte soţii ale împăratului: Abişag (I Împăraţi 1:3-4; 2:23-25), fiica lui Faraon (I Împăraţi 3:1; II Cronici 8:11); în total o mie (I Împăraţi 11:13). N-a fost împlinit nici de multele soţii (Eclesiastul 7:27-28);

c) copiii: Roboam (unicul fiu) şi fetele -bogăţia, slava şi plăcerile nu împlinesc familia

2. Relaţiile împăratului cu Israel (I Împăraţi 4:20,25):

a) Solomon a fost recunoscut, ascultat, admirat şi temut (I Împăraţi 1:12-13,30,39; 2:4). Cu înţelepciune, a făcut curăţenie în jurul său, astfel, pe unii (Abiatar) i-a trimis acasă, pe alţii (Adonia, Şimei) i-a „expediat” la cimitir

b) rezultate: înţelepciunea aduce daruri şi supremaţie (II Cronici 1:15; I Împăraţi 3:15; II Cronici 9:23-24; I Împăraţi 4:28,34), dar a căzut în extrema luxului, a ospeţelor şi a birurilor (I Împăraţi 4:20; 12:9)

3. Relaţiile ca împărat cu alţi împăraţi:

a) cu Hiram a avut relaţii normale, fără amestec de religii (I Împăraţi 12:18)

b) împărăteasa din Seba îi reprezintă pe cei din lume care pun întrebări grele credincioşilor pentru a-i încerca (I Împăraţi 10)

c) Cu Faraon s-a încuscrit, exemplu negativ, urmat şi de Iosafat (I Împăraţi 3:1; II Cronici 18:1)

II. SULAMITA (Cântarea Cântărilor 1-8)

1. Iniţial, ea a fost foarte săracă (Cântarea Cântărilor 1:7)

2. Dragostea are vremea ei (Cântarea Cântărilor 2:7). Iubirea Sulamitei pentru Solomon este demonstrată prin declaraţii de dragoste şi acţiuni comune(Cântarea Cântărilor 2:3; 5:16). Etapele iubirii (Cântarea Cântărilor 2:16; 6:3; 7:10)

3. În Vechiul Testament era îngăduită poligamia, dar (aproape) la fel de grav este un harem de femei în inimă (Maleahi 2:15)

.

ÎNCHEIERE

1. Solomon a fost ales de Dumnezeu şi înzestrat special. El a fost simbolul superlativului („cel mai”), dar în plan familial şi apoi în plan spiritual, a fost afectat prin pofte şi prin influenţele lumii (Deuteronom 17:14-20; Eclesiastul 1:14)

2. Înţelepciunea lui Solomon şi greşelile iniţiale au rămas proverbiale (Eclesiastul 10:1; Psalmul 119:1-6)

3. Începutul şi maturitatea înţelepciunii este frica de Domnul, recunoscută la final de Solomon (Proverbe 1:7; Eclesiastul 12:13-14; Psalmul 128) 

sursa: http://www.dragostepentruadevar.ro/