Categoria: Programe crestine
– Program pentru ora tineretului –
Introducere
Lumea noastra este o lume a valorilor relative. Tot ceea ce vedem, tot ceea ce auzim si tot ceea ce percepem cu simturile noastre poarta amprenta desertaciunii. Ceea ce ieri am considerat a fi de valoare, astazi vedem cum este aruncat la cosul de gunoi al istoriei. Ceea ce astazi consideram ca va dainui vesnic, maine va trebui sa constatam ca este trecator. Ceea ce pretuim aici, in alte parti ale pamantului este dispretuit. Si ceea ce risipim astazi, va deveni probabil o valoare pentru cei de maine.
“Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare”, scrie eclesiastul. Toate se invechesc, se altereaza si pier, pentru ca alte lucruri sa le ia locul. Aceasta este lumea in care traim, o lume a pacatului si a mortii, o lume in care efemerul si entropia sunt la ele acasa.
Cand intelegem acest trist adevar, suntem coplesiti si mai mult de ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi. Iisus Christos a coborat din lumea valorilor absolute in aceasta lume relativa, in care nimic nu e vesnic. El a venit printre noi si ne-a invatat, in limbajul nostru omenesc, despre lumea care exista dincolo de limitele noastre de perceptie, despre cat de minunata este aceasta lume si ce trebuie sa facem pentru a ajunge acolo.
Iisus ne-a vorbit in simplitatea limbajului nostru, pentru ca si cei mai umili dintre noi sa-I putem intelege mesajul. Uneori insa , El ne-a vorbit prin simboluri. El stia ca si cuvintele imbatranesc si pier, ca si limbajul omenesc sufera de procesul alterarii odata cu trecerea timpului. Simbolurile insa raman, si prin ele, Dumnezeu ne-a transmis unele din cele mai pretioase adevaruri din lumea valorilor absolute.
Asa se face ca Mantuitorul ne-a vorbit despre oi si capre, despre pastori si turme, despre seminte si semanatori, despre aluat si grauntele de mustar, despre sare, lumina, margaritare, nunti si talanti. Simbolurile omenesti se pot schimba si pot pieri, insa simbolurile biblice vor dainui cat pamantul, iar odata cu ele, va dainui peste timp si mesajul transmis prin ele.
In aceasta ora ne-am oprit asupra catorva din nenumaratele cuvinte-simbol prezente in Evanghelii, incercand sa le patrundem adevaratele intelesuri, acelea pe care Insusi Mantuitorul a intentionat sa ni le transmita. In unele din aceste simboluri ne vom regasi poate pe noi insine, pentru ca ele vor oglindi poate caracterul nostru, legatura noastra cu Dumnezeu si modul in care ne-am inteles misiunea pe pamant.
Tema I – “Eu sunt Lumina lumii”
“Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina !” Si a fost lumina.” ( Geneza 1,3 )
Asa a inceput Creatiunea. O porunca, o simpla porunca divina, si nimicul se transforma in materie, haosul in ordine, nefiinta in fiinta si intunericul in lumina. Dumnezeu nu avea de ce sa ramana in intuneric. In intuneric ramane cel ce are ceva de ascuns. Desavarsirea Lui, caracterul Sau sfant si dragostea Lui nu aveau de ce sa nu fie aduse la lumina.
Iata de ce, Acela pe care Iacov Il numeste “Tatal luminilor” ( Iacov 1,17 ) si despre care Pavel spune ca “locuieste intr-o lumina” ( 1 Timotei 6,16 ), incepe opera Zidirii prin crearea luminii. Tot ceea ce urma sa fie creat dupa aceea, urma sa fie creat nu in ascuns, ci in vazul tuturor fiintelor existente in univers.
Cand Domnul Iisus Christos Si-a inceput lucrarea de rascumparare a omenirii, care timp de patru milenii se scufundase tot mai adanc in intunericul pacatului si al mortii, El a facut o lucrare asemanatoare: a inceput prin a face lumina. Inainte de a-i chema pe oameni la Sine, inainte de a le adresa chemarea la pocainta si de a le oferi mantuirea, Iisus i-a luminat prin propria Sa viata. “Eu sunt Lumina lumii. Cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” (Ioan 8,12 )
Cand oamenii isi pierdusera orice spirit de discernamant, pana acolo incat sa numeasca binele rau si raul bine, Iisus a venit printre ei si le-a oferit lumina adevarului, trasandu-le din nou limitele dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna.
Cand oamenii tanjeau dupa un strop de iubire, satui de cruzimile semenilor si de rautatea zeilor pe care propria lor inchipuire ii faurise, Iisus a venit printre ei si le-a dat lumina iubirii Tatalui, facandu-i sa simta din nou caldura adevaratului lor camin parintesc.
Cand oamenii erau pe punctul de a-si pierde speranta cu privire la salvarea lor din moarte si pacat, Iisus a venit printre ei si le-a dat din nou lumina sperantei, indreptandu-le ochii spre Imparatia Tatalui Sau, acolo unde boala, suferinta si moartea nu vor mai fi.
“Eu sunt Lumina lumii”, a spus Iisus despre Sine. Si cat de minunat vedem lucrurile in aceasta lumina cereasca ! Toate se clarifica dintr-o data: nu mai exista intrebari fara raspuns, nu mai exista cautari fara gasiri, nu mai exista nuantele de gri, ci doar cele de alb si negru. Acolo unde ochii nostri spirituali nu reusesc sa vada inca deslusit toate lucrurile, avem cel putin speranta ca odata, in Imparatia cea vesnica pe care ne-a promis-o El , le vom vedea pe toate deslusit: “Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fatza in fatza. Acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.” ( 1 Corinteni 13,12 ).
Iisus Christos este Lumina lumii. Tu ai simtit aceasta lumina, patrunzandu-ti in suflet si luminandu-ti interiorul ? Daca nu ai avut inca aceasta experienta, indreapta-ti ochii spre El si roaga-L sa te lumineze. Si cu siguranta ca El va porunci: “Sa fie lumina !” Si va fi lumina in sufletul tau. Pentru totdeauna.
Tema II – “Voi sunteti lumina lumii”
“Eu sunt Lumina lumii”, a spus Mantuitorul. Insa El a mai adaugat ceva care ne priveste pe noi, urmasii Sai, ceva care da sens vietii noastre pe pamant: “Voi sunteti lumina lumii” ( Matei 5, 14 ).
Cum putem noi, fiinte atat de decazute, cu atatea tendinte spre pacat, noi care traim de sase milenii in bezna spirituala a pacatului , ratacindu-ne si impiedicandu-ne la fiecare pas, sa fim niste lumini ? Pentru a fi o lumina trebuie sa fii curat, sa te consumi pe tine insuti pentru a-i incalzi si lumina pe altii, inseamna a avea in tine insuti izvorul luminii.
Si totusi, Iisus spune: “Voi sunteti lumina lumii”. Este oare o constatare sau o porunca ? Si una si alta. Pentru cei ce au castigat o anumita experienta spirituala, este o constatare. Pentru cei ce n-au dobandit inca aceasta experienta, este o porunca.
Este o minune a harului lui Dumnezeu aceea de a transforma un om pacatos, degradat moral, fizic si intelectual, intr-un om nou. Cel care a inteles ceea ce a facut Iisus Christos pentru el si a acceptat sacrificiul Sau pentru propria lui persoana, de fapt a acceptat sa primeasca in fiinta sa un izvor de lumina care va curge de aici inainte neintrerupt, spre lumea din afara lui. “Apa pe care i-o voi da Eu”, ii spune Mantuitorul femeii samaritene de la fantana lui Iacov, “ se va preface in el intr-un izvor de apa care va tasni in viata vesnica.” ( Ioan 4, 14 )
Noi suntem lumina lumii. Este o constatre, este o porunca, dar este si un mare privilegiu. Suntem lumina lumii doar in masura in care Iisus Christos, Cel care este adevarata Lumina, locuieste si traieste in fiecare dintre noi.
Insa la aceasta constatare fericita si la aceasta porunca solemna, Iisus mai adauga ceva deosebit de important pentru noi. El ne vorbeste despre niste dusmani ai luminii care ne pandesc la fiecare pas, putand transforma fiintele noastre din izvoare de lumina in grote de intuneric.
Cine sunt acesti dusmani ai luminii ? Persecutia ? Nicidecum, caci vanturile nu reusesc niciodata sa stinga o flacara, decat daca aceasta e prea plapanda. Niciodata vanturile persecutiei nu au reusit sa stinga lumina adevarului, ci au intetit focul credintei copiilor lui Dumnezeu. Ori de cate ori oamenii au prigonit o idee, o credinta sau o invatatura, ei nu au facut decat sa dea si mai multe aripi credintei caci, atunci cand zdrobesti colivia, de fapt eliberezi vulturul din ea. Nu, persecutia nu este un dusman al luminii, ci un prieten al ei.
Atunci cine sunt dusmanii luminii ? Saracia? Dar atunci cum ne putem explica faptul ca Evanghelia lui Christos a fost predicata cu putere in intreaga lume civilizata de acum doua milenii de niste oameni simpli, saraci si fara sa aiba o pozitie sociala inalta ? Cum ne explicam ca aceeasi Evanghelie se raspandeste astazi cu aceeasi putere, mai ales printre popoarele sarace ale lumii ?
“Aur si argint n-am, dar ce am iti dau. In Numele lui Iisus din Nazaret, scoala-te si umbla !”, ii spune Petru, pescarul sarac de pe tarmurile Galileii, ologului din nastere care cersea la portile Templului ( Fapte 3, 6 ). Si ologul se vindeca in urma unei minuni care a facut ca lumina adevarului sa se raspandeasca cu si mai mare repeziciune. Saracia nu este un dusman al luminii spirituale, dimpotriva. Cei ce sunt lipsiti de bogatiile trecatoare ale acestei lumi sunt mai pregatiti sa primeasca adevaratele bogatii oferite de Domnul Iisus, atat in viata aceasta, cat mai ales in viata viitoare.
Atunci cine sunt dusmanii luminii ? Suferinta, boala, moartea ? Nicidecum ! “Caci sunt bine incredintat”, spune Pavel, “ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptuta nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu , care este in Iisus Christos, Domnul nostru.” ( Romani 8, 38.39 )
Atunci cine sunt dusmanii luminii ? Sa-L invitam pe Domnul sa ne vorbeasca, si-i vom descoperi noi insine !
Tema III – Dusmanii luminii ( I )
Vom citi patru versete biblice legate de invataturile Mantuitorului privitoare la lumina:
“Oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor celor din casa.” ( Matei 5,15 )
“Oare lumina este adusa ca sa fie pusa sub banita sau sub pat ? Nu este adusa ca sa fie pusa in sfesnic ?” ( Marcu 4,21 )
“Nimeni, dupa ce a aprins o lumina, n-o acopera cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune intr-un sfesnic , pentru ca cei ce intra sa vada lumina.” Luca 8,16 )
“Nimeni n-aprinde o lumina s-o puna intr-un loc ascuns, sau sub banita, ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra sa vada lumina.” ( Luca 11,33 )
Este usor de observat ca in cele patru versete biblice Mantuitorul identifica de fapt patru dusmani ai luminii: patul, banita sau obrocul, vasul si locul ascuns. Sa incercam sa descifram intelesul acestor cuvinte-simbol, pentru a intelege mesajul adresat inimilor noastre.
1) Patul este primul cuvant-simbol pe care Iisus il declara ca fiind un mare dusman al luminii. Intr-adevar, lumina poate fi aprinsa, dar daca este asezata sub pat, ea nu foloseste nimanui. Patul este obiectul de mobilier care serveste in mod deosebit odihnei fizice si somnului. Dar la fel de adevarat este faptul ca el simbolizeaza comoditatea, lenevia si adormirea spirituala.
“Vegheati si rugati-va !”, ne indeamna Mantuitorul, tocmai pentru ca El e constient de forta acestui primejdios dusman al luminii. In gradina Ghetsemani, in momentele in care Mantuitorul avea cea mai mare nevoie de sprijinul lor moral, Petru, Iacov si Ioan au dormit, ascunzand lumina sub pat. In loc sa-L lumineze cu razele iubirii si compasiunii lor pe Iisus, aflat in agonia rugaciunii, ei au fost gasiti dormind. Cat de mult trebuie sa fi regretat ei acest lucru mai tarziu!
Dar noi, cei numiti de Dumnezeu strajerii acestui tulburator veac al XXI-lea, nu facem oare acelasi lucru ? Nu ascundem noi adesea lumina adevarului sub patul comoditatii noastre si al leneviei noastre spirituale ? De cate ori nu sacrificam clipele pretioase de studiu si comuniune cu Dumnezeu pentru o ora de somn in plus ? Cate fapte bune nu raman astfel nefacute si cate ocazii de a lucra pentru salvarea de suflete nu raman astfel pierdute !
2) Dar nici banita (obrocul ) nu este un dusman mai putin primejdios al luminii. Folosita ca masura in tranzactiile comerciale, banita este un simbol al afacerilor. Desigur, nimeni nu condamna afacerile, daca ele sunt cinstite si nu ocupa locul altor lucruri importante. Dar pentru un copil al lui Dumnezeu care stie ca trebuie sa lumineze in aceasta lume intunecata, afacerile pot constitui un mare pericol.
Sunt crestini care atunci cand fac afaceri ar prefera sa dezbrace pentru cateva clipe haina de crestin. Furtul, lacomia si dorinta de imbogatire rapida ii determina pe multi sa uite ca trebuie sa lumineze in orice vreme caracterul Domnului Iisus in vietile lor. Mantuitorul nu condamna banita in sine, ci gestul omului de a ascunde lumina sub ea. El vrea sa ne invete ca si in afacerile personale, crestinul trebuie sa fie corect, cinstit, sa urmareasca nu doar interesele sale, ci si pe cele ale semenului sau, traind lumina Evangheliei in mod practic si in vazul tuturor.
Tema IV – Dusmanii luminii ( II )
Vasul, obiectul de care ne folosim zilnic in gospodarie, este simbolul muncii de toate zilele, al grijilor inerente acestei vieti. Este cat se poate de firesc sa avem griji pe acest pamant blestemat, in care suntem nevoiti sa traim sub imperiul pacatului, al pericolelor de tot felul si al mortii. Simtul responsabilitatii fatza de propria viata si sanatate, precum si fatza de cea a familiei nu este condamnat de nimeni. Dar atunci cand grijile devin ingrijorari, cand ele depasesc limita normalului, inecand credinta in Dumnezeu si datoriile spirituale pe care le avem fatza de El si semenii nostri, atunci “vasele” noastre pot acoperi lumina.
“Marto, Marto, pentru multe lucruri te ingrijorezi si te framanti tu; dar un singur lucru trebuieste” – este mustrarea pe care Mantuitorul nu a adresat-o doar Martei de pe vremuri, ci si noua tuturor celor care ingropam lumina Evangheliei sub vasele grijilor si preocuparilor nostre trecatoare. Asa dupa cum samanta Evangheliei cazuta intre spini nu va aduce rod, pentru ca a fost inabusita, la fel lumina ascunsa sub vasele ingrijorarilor acestei vieti se va stinge cu siguranta. Ce trista va fi ziua in care, la auzul “strigatului de la miezul noptii”, vom constata ca in candela noastra nu mai exista lumina.
“Luati seama la voi insiva”, spunea Mantuitorul, “ ca nu cumva sa vi se ingreuneze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia, si astfel ziua aceea sa vina fara veste asupra voastra” ( Luca21,36 ).
Dar mai este un dusman al luminii, care este cu atat mai primejdios cu cat el este “un loc ascuns”. Cel ce ascunde lumina intr-un astfel de loc nu o face din dispret fatza de adevarurile mantuirii. Dimpotriva, el pretuieste aceste adevaruri, insa le ascunde asemenea robului care a primit doar un singur talant.
Teama de a nu fi ironizat si marginalizat de cei din jur ii determina pe multi oameni sa ascunda lumina Evangheliei in cel mai ascuns loc al fiintei lor: in inima. Un astfel de credincios era Nicodim. El Il aprecia pe Iisus, credea in El, dar in ascuns. Avea placere sa vorbeasca cu El, insa numai noaptea, la adapostul intunericului. Simpatiza cu lucrarea Lui, insa statea departe de El, fara sa se implice direct.
Cat de mult trebuie sa-si fi reprosat el aceasta atitudine fatza de Mantuitorul dupa ce a inteles jertfa de pe cruce ! Cat de mult a trebuit el sa regrete timpul pe care l-a pierdut in cei trei ani si jumatate ai lucrarii publice a lui Iisus ! Cate ocazii de a sta in preajma Mantuitorului si de a invata direct de la izvorul intelepciunii nu a pierdut in tot acest timp ! Cate experiente nu l-au ocolit, pentru ca a ascuns lumina in cel mai adanc colt al fiintei sale !
Da, acesti dusmani ai luminii sunt cat se poate de reali. Fiecare dintre noi suntem confruntati cu ei, in tr-un fel sau altul, mai curand sau mai tarziu. Multi inca ascund lumina fie sub patul comoditatii, fie sub obrocul afacerilor si intereselor personale, fie sub vasele ingrijorarilor acestei vieti, fie in locul ascuns al inimilor lor.
Mantuitorul ne cheama la o revizuire a atitudinii noastre. Lumina exista pentru a fi impartasita. “Voi sunteti lumina lumii !”
Concluzii – In sfesnic
“Oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic si lumineaza tuturor celor din casa”, spune Mantuitorul. Noi nu ne vom intelege adevarata misiune incredintata de Dumnezeu, atat ca individ, cat si ca biserica, pana ce nu vom aseza lumina adevarului in locul pe care-l cere Iisus: in sfesnic. Am inteles ca acest loc nu trebuie subordonat nici comoditatii, nici intereselor sau ingrijorarilor acestei vietii, si nici nu trebuie inabusit de rusinea sau teama atat de caracteristica firii noastre pamantesti.
Lumina, daca vrem sa fie cu adevarat lumina, trebuie sa arda in locul cel mai central al vietii si fiintei noastre: in sfesnic. Izvorul de lumina se gaseste intotdeauna in centrul unei locuinte, si nu undeva intr-un ungher ascuns. Aceasta inseamna ca toti cei din casa se vor bucura de lumina adevarului, si nu numai ei. Toti cei ce vor intra in caminul nostru vor constata ca sfesnicul credintei este la locul lui, luminand cu putere. Ei vor sti ca noi traim prin Iisus, iar lumina care porneste din propriile noastre fiinte ii va patrunde cu siguranta si pe ei.
Ascunderea luminii in fatza unor temeri, greutati, ingrijorari sau ispite ale firii noastre pamantesti nu este o solutie. Cel ce ascunde lumina fie sub pat, fie sub obroc, fie sub vas sau intr-un loc ascuns, nu face decat sa o stinga. Desi el poate trai cu iluzia ca lumina arde inca in viata lui, ea de fapt este o candela stinsa. Ce dureros va fi momentul adevarului, in care cel ce procedeaza in felul acesta va constata ca lumina din el este de fapt intuneric. Dar si mai dureros va fi momentul in care Dumnezeu, intristat datorita necredintei lui, ii va lua sfesnicul din locul lui si-l va darui altcuiva mai vrednic.
“Adu-ti aminte dar de unde ai cazut; pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai. Altfel voi veni la tine si-ti voi lua sfesnicul din locul lui, daca nu te pocaiesti.” ( Apocalipsa 2,5 )
Lumina adevarului mai arde in viata ta ? Sau s-a stins demult, inabusita fiind de comoditatea, ingrijoararile sau temerile pe care ti le aduce viata ? Iar daca aceasta lumina mai arde inca, este ea asezata in sfesnic, in centrul fiintei si caminului tau ? Cei din casa ta si cei ce trec pragul casei tale vad acolo lumina prezentei lui Iisus ? Esti tu un crestin adevarat, sau ai doar o forma de evlavie ?
Daca poti raspunde cu Da ! la toate aceste intrebari, esti fericit. Inseamna ca esti o lumina devarata in lumea aceasta, iar viata ta nu se scurge in zadar. Daca nu, Domnul iti ofera astazi inca o ocazie: imbracat in razele luminii Sale, scoate sfesnicul din locul in care ai ascuns lumina si fii un crestin adevarat ! Un adevarat fiu al luminii !
sursa: https://www.loribalogh.ro/