Categoria: Programe crestine
– Program pentru ora tineretului –
Introducere
Ora din aceasta dupa-amiaza, o consacram vietii unui om cu un inceput frumos, dar cu un sfarsit trist, cu un avant promitator, dar al carui final este tragic. Un om ca toti oamenii, cu calitati si defecte, cu lumini si umbre, cu aur si rugina…
Un om cu a carui viata ma pot identifica eventual si eu, sau oricine dintre dumneavoastra.
Numele lui este minunat, poate unul dintre cele mai frumoase din cate exista si care, in semnificatiile lui profunde vrea sa spuna: “Laudat fie Domnul!” Dar, pe cat de minunat este numele lui, pe atat de murdar a devenit prin viata pe care a reprezentat-o.
Stiti care este acest nume? Stiti care este numele pe care niciun bun crestin al acestui pamant nu indrazneste sa-l puna niciunuia din copii sai?…
IUDA… Nume minunat, tavalit in noroi, de viata unui om care l-a purtat in pelerinajul sau pe acest pamant.
Iuda… simbol al razbunarii, al mandriei. Simbol a tot ceea ce poate fi mai urat si mai murdar in caracterul unui om – tradarea.
In cele ce urmeaza va rugam sa primiti un sfat: nu-l priviti prea mult pe Iuda, decat in masura in care cineva, eventual, se poate identifica cu el, priviti-l mai bine pe Iisus, urmariti-L mai bine pe El in legaturile cu ucenicul tradator pentru ca gustul amar al tradarii sa fie indulcit de prezenta Lui. Facand aceasta, Il vom intelege mai bine pe Iisus, Il vom iubi mai mult pe Iisus si vom aprecia mai adanc ceea ce a facut El pentru omenire si pentru fiecare dintre noi.
Ne oprim in ora aceasta asupra acestui nume si pentru motivul ca noi traim un timp – timpul cercetarii – timp pe care Iuda nu l-a pretuit, timp ce pentru noi trebuie sa fie “ziua mantuirii” acel „ASTAZI” – de care vorbeste Scriptura.
Tema I
In timp ce Iisus Isi pregateste ucenicii in vederea consacrarii lor in slujba de apostolii, se apropie un om care nu fusese convocat, dar care insista sa fie primit si el in cadrul intim al Mantuitorului. Este Iuda Iscarioteanul, un om cu o infatisare placuta, atragatoare, seducatoare chiar, dotat cu o inteligenta vie si o abilitate deosebita, evanghelistul Matei afirma despre el ca era un carturar, ceea ce ne face sa vedem in el un om capabil, cultivat, rafinat.
Incurajat de ucenicii care-l priveau cu respect si admiratie, Iuda face o declaratie frumoasa, arzatoare si de o sinceritate aparent spontana: “Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge.”
Ochii ucenicilor scanteiaza… “Acesta este omul de care avem nevoie!” – gandeau ei. Iisus nu se poate dispensa de un om cu o asa influenta si cu o abilitate si inteligenta atat ce remarcabila. Trebuie sa-L convingem pe Domnul sa-l primeasca in randurile noastre”.
Dar Iisus, se pare, nu vrea sa inteleaga nimic din privirile lor arzatoare si pline de aluzii. Se uita indelung spre noul venit, incercand sa-i strapunga sufletul cu privirea Sa blanda si iubitoare: „Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-si odihni capul.”
Ce vor sa insemne acest cuvinte? Ce este cu limbajul acesta enigmatic? Doar omul acesta e sincer si vrea din toata inima sa se alature celor mai apropiati ai lui Iisus.
Si mugurii decepţiei incep sa se deschida din nou in sufletele bietilor ucenici…
Si totusi, Iisus nu-l respinge pe noul venit. Ar fi fost o lovitura prea grea pentru ucenici, care s-ar fi indoit serios de intelepciunea Domnului lor. Dupa parerea lor, El ar fi comis o grava greseala daca l-ar fi respins pe Iuda.
Nu! Iisus nu-l respinge, vrea numai sa-i sfredeleasca intunecimile sufletului si sa scoata la lumina tot ce e ascuns acolo. El vrea, printre randuri, sa-i spuna noului venit:
„Stiu care iti sunt gandurile si planurile inimii, stiu ca tu nu Ma cauti pentru ca Ma iubesti, ci pentru ca speri ca alaturi de Mine si folosindu-te de puterea Mea, sa-ti atingi scopurile meschine! Alaturi de Mine nu le vei castiga, caci Eu sunt sarac, mai sarac decat oricine. Nu pentru aceasta am venit in lume, ci pentru ca sa te mantuiesc pe tine. Daca vrei, vino totusi dupa Mine!”
Si Iisus il primeşte pe Iuda in cercul intim al ucenicilor. El stie cata suferinta va avea din partea noului ucenic, dar mai stie ca si acest om, cu pretentiile lui de carturar, cu defectele si slabiciunile lui, cu umbrele si luminile caracterului si comportamentului sau, poate deveni un cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu daca se lasa modelat de iubirea Sa. Acest om are nevoie de un Mantuitor, si gandul acesta biruieste. De acum inainte Iuda se va bucura de aceleasi drepturi ca si ceilalti unsprezece, va avea acelasi ocazii ca si ei, va vedea aceleasi minuni ale harului, va gusta aceleasi dureri, va urma aceeasi scoala a umilintei…
O, Doamne, cat de indurator Te arati cu cel ce stii ca Te va trada intr-o zi! Laudat sa fie Numele Tau! Amin !
Tema II
Din momentul intrarii lui in cercul intim al ucenicilor, Iuda incepe sa resimta influenta binecuvantata a caracterului lui Iisus.
NU! Iuda nu este o stanca insensibila la ceea ce se petrece in jurul sau. Este un om ca oricare, cu ratiune si cu sentimente, un om care are influenta asupra celorlalti, dar care la randul sau este influentat de acestia. Zi de zi el are ocazia sa vada minunile Domnului sau; zi de zi vede bolnavi vindecati, morti inviati, suflete descurajate intarite, inimi insetate – saturate din izvorul adevarului. Toate acestea nu-l lasa insensibil, dimpotriva, priveste cu admiratie la Iisus si incepe chiar sa-L iubeasca. Mai mult decat atat, Iuda doreste o schimbare in bine a vietii sale, sperand ca aceasta schimbare sa se produca in urma legaturii sale cu Iisus.
Cel ce nu a stins niciodata mucul inca fumegand al credintei omului si care nu a frant niciodata trestia rupta a sperantei, nu va stinge nici mucul iubirii si al sperantei noului ucenic. Iisus citeste in inima lui si vede in ce abisuri de nepatruns s-ar fi scufundat ucenicul Sau, daca nu ar fi venit niciodata in contact cu harul Sau divin.
Da! Iisus se va ocupa de el la fel de mult ca si de ceilalti ucenici, caci si Iuda are nevoie de un Mantuitor. Il va suporta zi de zi, timp de trei ani si jumatate, ii va da lectii nenumarate de lepadare de sine, va face fata cu blandete criticilor, va potoli certuri provocate de el; se va lasa chiar vandut si crucificat doar pentru a mai salva un om din ghearele necrutatoare ale pacatului. De ce toate acestea? Pentru ca IISUS il iubeste si pe Iuda. Il iubeste la fel ca pe Petru, pe Ioan, Iacov sau oricare dintre ucenici. Va reusi oare Iisus sa transforme carbunele in diamant?…
Tema III
In viata micului grup al ucenicilor apar momente de tensiune, Ioan Botezatorul, deschizatorul de drum al lucrarii lui Mesia, este arestat si decapitat din ordinul lui Irod.
Iuda este scandalizat… Dupa parerea lui, Iisus ar trebui sa fie mai energic si sa-l elibereze pe Ioan Botezatorul din inchisoare. De omul acesta avea nevoie nu numai Iisus, ci si intregul regat eliberat al lui Israel, pe care il asteptau cu atata dor discipolii Domnului.
Dar iata ca Iisus ramane pasiv in loc sa-l razbune pe Ioan si apoi sa-l invieze. El se retrage impreuna cu ucenicii in locuri singuratice.
Iuda nu intelege nimic, ii este chiar ciuda pentru ca Cel in care-si pusese atatea sperante refuza sa fie mai categoric fata de cei ce veneau la El cu batjocuri, ispite, si amenintari. De ce oare le vorbea Iisus ucenicilor atat de des despre incercari, persecutii si moarte? Ce inseamna discursul din sinagoga cu privire la Painea Vietii?
„Daca nu mancati carnea Fiului Omului si nu beti sangele Sau, nu veti avea viata in voi. ”
Biet om! Ai intuit ca Iisus, nu a venit pe pamant pentru a restabili o imparatie pamanteasca, ci pentru a oferi oamenilor comori spirituale de care ei au nevoie in primul rand, si de care ai nevoie si tu… Intuitia ta e corecta: Iisus nu le va da ucenicilor ceea ce asteapta ei, locuri de ministri in imparatia cea noua. De aceea, pentru ca ai inteles lucrul acesta, vei sta deoparte, distant, pe post de observator, vei incerca sa-ti ascunzi planurile, gandurile, dar vei supraveghea de aproape derularea evenimentelor.
Vei cauta de acum inainte sa provoci discutii contradictorii intre ucenici, cautand sa semeni in sufletele lor curate indoiala. Vei fi initiatorul tuturor certurilor pentru intaietate, vei alege texte din Scrptura pe care le vei rastalmaci si apoi le vei prezenta colegilor tai pentru a-i arunca in valurile nesigurantei. Vei cauta sa profiti de orice imprejurare si te vei bucura de cei cativa arginti care ti-au fost incredintati pentru a-i administra in folosul grupei si a celor saraci si nenorociti.
Biet om! In inima ta incepe sa se produca despartirea de Christos. De ce? Pentru ca ti-a inselat asteptarile egoiste, pentru ca ai sperat altceva de la El, pentru ca nu L-ai iubit destul.
Iuda nu-si poate ascunde mult timp intunericul inimii…
In casa lui Simon din Betania, un fariseu vindecat de lepra si simpatizant al lui Iisus, are loc un ospat. Iisus, Binefacatorul lui Simon, este invitat impreuna cu ucenicii sa ia parte la masa festiva oferita de fariseu. Bucuria poate fi citita pe fetele tuturor, dar si un simtamant de nesiguranta, de incertitudine. Lazar este prezent si el si toti asteapta ca cel invitat de curand sa le povesteasca ceva din viata de dincolo de mormant. Dar Lazar nu are nimic de spus asupra acestui subiect. Invitatii mai stiu ca Iisus se indreapta spre Ierusalim, pentru a serba Pastele. Oare acesta sa fie momentul cand Iisus va pune mana pe putere si se va declara rege al regatului eliberat al lui Israel?
Ganduri peste ganduri, priviri intrebatoare, discutii in taina, intrebari ce raman fara raspuns…
Deodata gandurile sunt intrerupte si cuvintele se opresc pe buze, caci un parfum deosebit de placut si de patrunzator inunda intreaga incapere.
Ochii tuturor cauta intrebatori si zaresc la picioarele lui Isus o femeie plangand, stergandu-I picioarele, cu parul ei lung si bogat.
Este Maria Magdalena, femeie pacatoasa ce primise asigurarea atat de scumpa a iertarii Mantuitorului. Dorise ca gestul ei – spargerea vasului de alabastru plin de mir, la picioarele lui Iisus – sa treaca neobservat. Si intr-adevar, trecuse neobservat, dar parfumul gestului sau nu l-a mai putut ascunde.
Reactia este imediata. Iuda nu se mai poate stapani si, fara sa astepte ca Iisus sa-si spuna parerea, incepe sa murmure, sa aduca insinuari; manifestandu-si vizibil nemultumirea.
“De ce nu s-a vandut acest mir cu 300 de dinari si sa se fi dat saracilor?”
Il interesa intr-adevar pe Iuda soarta saracilor? Nicidecum! Era doar un pretext al nemultumirii sale. Nu grija pentru saraci il framanta, ci parerea de rau pentru risipa facuta…
Prea inalte sunt parerile pe care le ai fata de tine insuti, Iuda! Intr-adevar, esti un bun administrator financiar, dar esti si un hot. Ai indraznit sa folosesti micile economii de ucenicilor pentru a-ti satisface interesele tale egoiste! Esti lacom, Iuda! Ravneşti dupa cei 300 de dinari, nu pentru binele comunitatii, ci pentru a te bucura doar tu de ei. Vino-ti în fire! Pocaieste-te grabnic, imita gestul Mariei, caci doar cateva zile vei mai avea ocazia sa stai in preajma lui Iisus!
Dar nu! Iuda nu schiteaza niciun gest ca ar dori sa-si schimbe atitudinea…
Tema IV
Cateva zile mai tarziu, in camera cinei cea de taina, lui Iuda i se ofera ultima ocazie de har.
Prezenta lui printre ucenici, la ultima intrevedere inainte de Calvar, era de fapt o formalitate. Inima o vanduse deja impreuna cu planul de a-L trada pe Iisus. La data aceea fusese deja de doua ori la preoti si pusese la cale planul vanzarii lui Iisus.
Si totusi, tradatorul e printre ucenici. Mai mult decat atat, se aseaza la masa la stanga lui Iisus. Atmosfera este incarcata… Dupa ce e indeplinit actul umilintei, Iisus imparte painea si vinul, simbolul ale jertfei Sale salvatoare.
In tacerea apasatoare a incaperii, Iuda meditează adanc. In prezenta lui Iisus, o voce launtrica il mustra: „Iuda, ce e cu tine? Ce ai de gand sa faci? Renunta la planurile tale murdare! Uite! Acum ai ocazia sa marturisesti tot ce ai ascuns in inima si El te va ierta.”
Inima incepe sa i se deschida si buzele parca ar dori sa rosteasca ceva, dar o alta voce ii sopteste: “Nu renunta la planul tau! E cea mai buna cale pentru a-L sili pe Iisus sa dobandeasca tronul. El e prea nehotarat, dar are putere. Tu trebuie sa-L ajuti cu inteligenta ta! Du planul la bun sfarsit, vinde-L preotilor si vei vedea ca astfel Iisus va fi silit sa-Si foloseasca puterea divina, va pune mana pe putere, iar pe tine te va face cel dintai in regatul Sau! Du-te si vinde-L!”
Dar firul gandurilor ii este intrerupt. „Adevarat, adevarat va spun ca unul din voi Ma va vinde.”
Cuvintele acestea rostite de glasul tremurator al Domnului, ii umplu pe ucenici de consternare. Cum? Un tradator printre ei? Nu este posibil. Dupa trei ani si jumatate de impreuna slujire, luand parte la aceleasi suferinte si greutati, unul sa tradeze? Pentru ce motiv?
Tulburarea Domnului ii pune pe ganduri si-i indeamna pe fiecare sa se cerceteze adanc.
„Doamne, sunt eu?” Rand pe rand, ucenicii cauta asigurarea lui Iisus. Iuda tace… Cufundat in gandurile sale, nu sesizeaza faptul ca a ramas ultimul, privirile tuturor se indreapta spre el. Alertat, ingrozit la gandul ca poate fi banuit si dorind sa scape de privirile apasatoare ale celor din jur, Iuda intreaba:
„Nu cumva sunt eu, Invatatorule?” „Da, Ii raspunse Iisus, tu esti”.
Surprins si ingrozit, Iuda se ridica in graba, iese din incapere, inchide usa si se pierde in intunericul de afara.
Limita fusese trecuta. Ultima ocazie de pocainta trecuse. De acum, biet ucenic tradator, te asteapta clipe de zbucium si de agonie, lacrimi si scrasniri din dinti, caci, departe de Iisus nu poti gasi pacea dupa care atat de mult tanjeste sufletul tau.
Tema V
Picioarele ucenicului tradator, spalate cu cateva clipe in urma de Iisus, nu raman curate, caci ele umbla in intunericul de afara, cautand cararea spre calaii Mantuitorului.
„Veniti! Acum este momentul sa-L prindeti. Va voi duce eu insumi la El.”
O mare multime, inarmata cu sabii si ciomege se alatura lui Iuda, pornind impreuna spre Ghetsemani, locul tainic al rugaciunii, atat de familiar micului grup de ucenici. Nu se poate ca Iisus sa nu fie acolo in aceste clipe, si intr-adevar, El este acolo, in acelasi loc singuratic, in taina noptii adanci, ingenunchiat, crispat, cu picaturi mari de sudoare si sange pe frunte, in lupta crancena cu ispita. Iisus se lupta cu glasurile ispitelor atat de puternice si iese biruitor. Va bea paharul suferintei pana la capat.
Dar clipele tainice ale rugaciunii sunt intrerupte… Printre copacii gradinii se vad torte aprinse, se aud sabii zanganind in tecile lor si glasuri, multe glasuri de oameni. Inainteaza incet, se apropie si iata-i in fata micului grup adunat in jurul lui Iisus. Cineva se desprinde din multime, se apropie de Iisus si-L saruta…
“Iuda, cu o sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?”
Dar inima ucenicului ramane de piatra… Ochii ii scanteiaza de satisfactie, caci planul i-a reusit. De acum Iisus va fi silit sa recurga la puterea Sa divina pentru a scapa din mainile multimii si se va proclama rege. Iar el, el va ramane cu cei 30 de arginti si va primi cel mai insemnat loc alaturi de noul rege al lui Israel, ca rasplata a abilitatii sale.
Scenele ce urmeaza sunt privite cu viu interes de Iuda. Dar se intampla ceva ciudat: Iisus nu reactioneaza asa dupa cum se astepta el. De ce oare se lasa legat de aprozi?
Ce se intampla oare cu Iisus? De ce nu vrea sa se elibereze? De ce refuza cu atata insistenta sa se foloseascas de puterea pe care o are?
Picaturi mari de sudoare izvorasc pe fruntea palida a ucenicului… Iisus e imbracat si e silit sa mearga cu gloata spre locul judecatii. Iuda e nelinistit, agitat…
Semne mari de intrebare se agata tot mai multe si mai grele de constiinta bietului ucenic. Nu-l intrebati ce simte in inima! Ghearele ascutite ale remuscarilor incep sa i-o sfasie.
„Isuse, de ce, de ce nu vrei sa te eliberezi din mainile acestor oameni?”
In sala de judecata Iisus e torturat, umilit, injosit. Dar nu e singurul. Iuda e torturat si el, dar de constiinta lui.
Cum poti sa asisti la supliciile si umilirile Domnului tau, dupa ce L-ai vandut cu propria ta mana, ucenic tradator? Cum poti sa privesti in ochii atat de blanzi si iubitori ai Domnului, dupa ce te-ai lepadat de ei? Nu te ard?…
Ba da! Privirea nevinovata a lui Iisus il arde, ca un foc care-i mistuie interiorul.
Iuda nu mai suporta si, in sala de judecata o voce puternica si zguduitoare ii umple de groaza pe cei din jur:
“Caiafa, da-I drumul acestui om. Am vandut sange nevinovat!”
Multimea se intoarce spre glasul ce rasuna puternic si vede un om de o statura inalta, facandu-si loc prin ea. Este palid si picaturi mari de sudoare ii curg pe frunte. Ajuns in fatza Marelui, preot arunca la pamant cei 30 de arginti, pretul vanzarii lui Iisus, apoi, prinzand mantia marelui preot, il implora sa-L elibereze pe Iisus.
Manios, Caiafa il inlatura…
„Dar am pacatuit, striga din nou Iuda, am vandut sange nevinovat!”
„Ce ne intereseaza? Te priveste!”
Iuda se indreapta disperat spre Iisus. Se arunca la picioare si-L roaga sa se elibereze.
Iisus il priveste compatimitor, dar nu-l mustra. La ce bun mustrarea? Harul se inchisese pentru Iuda. Iisus stie ca pocainta lui nu e adevarata si teama de pedeapsa e mai mare decat regretul.
Intr-un tarziu, privindu-l in ochi pe ucenic, ii spune: „Eu pentru aceasta am venit in lume.”
Iuda simte ca totul s-a prabusit. Se ridica, iese din sala si striga: „Prea tarziu, prea tarziu…” Nu poate suporta sa-si vada Domnul crucificat. Si pentru a doua oara, picioarele lui cauta aceleasi carari ale noptii de afara…
Tema VI
In aceeasi zi, pe drumul care duce de la palatul lui Pilat la Golgota, strigatele multimii care-l conduc pe Iisus la locul executiei sunt intrerupte dintr-o data: intr-un loc retras, la radacina unui copac, un trup neinsufletit zace cu o funie legata de gat. Sub greutatea corpului, creanga se rupsese si acum trupul zace la pamant, zdrobit si sfartecat de caini.
Multimea il recunoaste si rade. E Iuda.
Priviti-l! Si el a fost cu Iisus. Priviti-i ochii tulburii ! Cata groaza ascund ei! Priviţi-i fata incremenita, cata durere exprima! Uitati-va la mainile lui, care o viata intreaga au mangaiat argintii, cat de crapate sunt! Priviti-l! Si el a fost cu Iisus.
Multimea rade… Un singur suflet plange: Iisus. Nu plange pentru suferintele Sale, nici pentru moartea care-I sta inainte, ci pentru bietul ucenic pe care l-a pierdut pentru vesnicie. Plange pentru ca jertfa iubirii pe care o va aduce acolo sus, pe crucea Golgotei, va fi fara folos pentru acest om despartit pentru totdeauna de harul lui Dumnezeu.
Concluzii
DA! Iisus plange pentru fiecare din noi, oridecateori ne ducem departe de El, pe cararile noptii acestei lumi. De ce oare i-au placut lui Iuda tovarasia banilor si a multimii batjocoritoare, mai mult decat tovarasia lui Iisus? De ce oare ne place si noua, de multe ori, sa ratacim prin labirintul placerilor vietii cand singura certitudine si speranta e in Iisus, Fiul lui Dumnezeu?
Iuda a fost un tradator; el nu L-a tradat numai pe Iisus, ci si propria sa misiune! Iuda s-a tradat pe sine insusi, curmand definitiv unica lui posibilitate de a beneficia de harul lui Dumnezeu – legatura sa cu Iisus.
Iuda a fost un tradator, dar sa nu-l acuzam. Si noi putem fi. Oare cel mai neinsemnat pacat nu inseamna tradare? Oare cea mai mica neascultare nu inseamna ca L-am vandut pe Iisus si misiunea noastra pe cativa arginti pe care ni-i ofera aceasta lume? De cate ori nu ne pocaim de greselile noastre doar de teama pedepsei?
Nu este adevarat ca uneori unii dintre noi sunt asemenea lui Iuda, avand unul din cele mai frumoase nume – cel de adventist – asteptator al revenirii Domnului, dar tradand misiunea ce le-a fost incredintata?
Poporul din care facem parte va trece prin grele incercari in ultima confruntare dintre bine si rau. Fiecare din noi va fi pus, mai curând sau mai tarziu in fatza a doua alternative: sa ramana in preajma lui Iisus, chiar cu riscul pierderii libertatii si a vietii, sau sa caute cararile cele mai scurte spre tradare in acele momente. Sa ne aducem aminte de Iuda, sa meditam la sfarsitul lui si sa ne alipim cu intreaga noastra fiinta de Iisus, Mantuitorul sufletelor noastre.
Amin!
sursa: https://www.loribalogh.ro/