Un creștin pe drum de munte

Un creștin pe drum de munte


Un creștin pe drum de munte,
Printre pietrele abrupte,
S- ar fi tolănit pe spate...
Însă auzea din urmă, o strigare:
" Mai departe! Mai departe!
Chiar de oasele te dor,
Poți să depășești momentul,
Cu curaj și cu umor:
Mergi si cucerește piscul...
Domnul ți- este ajutor!”


Și mergând creștinul nostru,
Înspre pisc, dar mai agale,
A oftat și- a spus in șoaptă :
"Of ... decât să urc pe munte,
Tare- aș coborî în vale...
Însă- n vale, mă așteaptă
Uriașii :" Deznădejde " si " Plânsilă "...
N- aș dori Isuse, Doamne,
Ca s- ajung să- mi plâng de milă !"...


Și a hotărât creștinul, c- o să meargă înainte,
Fară a asculta de toate, câte îi veneau în minte.


Hei... și cum urma cărarea,
Dintr- o parte, din umbriș,
A ieșit Satan- cel- negru
Și se- opri pe povârniș...
Și îi spuse dânsul, mândru si cutezator:
" Hei, creștine ! Chiar crezi oare, ca primești vreun ajutor ?
Nu te vezi cât ești de singur și că drumul este greu ?
Chiar crezi că pe- această cale, te ajută Dumnezeu ?
Hai, fii sincer... nu- i mai bine, ca să te întorci din drum ?
Și de vrei un partener... te- nsoțesc eu, chiar acum ! "



Se uită creștinul nostru, când la vale ...când la munte...
Și a hotarât îndată, că urcușul o să- nfrunte.
Ce surpriză !!! Dintr- o dată, totul pare mai ușor...
Și- a pornit vioi pe cale, parcă mai încrezător.
A privit apoi in urmă și- a strigat scrâșnind din dinți:
" Hei! Satan! Tu chiar credeai, c- o să poți să mă mai minți?
Ai crezut că ti- e ușor,
Că n- am nici un ajutor
Și că poți să mă oprești ???
Ai crezut ca biruiești...
Că poți oare prin cuvinte, mintea să mi- o chinuiești ?



Hai, treci iute un' ți- e locul !
Haide, haide, repejor !
Treci acuma, te supune !
Stai la mine sub picior !
Nu- ndrăzni să- ți ridici capul !
Eu cunosc că am dreptate,
Peste tine,Tatal meu, mi- a dat autoritate !

Amin!