"Creştini adunaţi pentru Numele Domnului"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu, a dat celor credincioşi o făgăduinţă minunată pentru Matei 18:20 : "Acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor".

Înţelesul făgăduinţei acesteia este că El este, de fapt, centrul dumnezeiesc atunci când creştinii se strâng laolaltă. Este El atunci recunoscut în toate împrejurările ca Domn, chiar şi în lucruri mărunte? Din nefericire, deseori, nu se întâmplă aşa. Totuşi sunt şi creştini care se strâng laolaltă pentru Numele Domnului Isus. Ei sărbătoresc Cina Domnului în fiecare duminică. Deseori ei se roagă împreună şi stăruiesc în învăţătura apostolilor în acelaşi duh ca acei credincioşi de la începutul Bisericii creştine (Faptele Apostolilor 2:42 ).

Ce fel de oameni sunt creştinii aceştia?

Ei sunt nişte oameni care recunosc că sunt nişte păcătoşi înaintea unui Dumnezeu Sfânt. Ei au crezut că Isus Hristos a purtat păcatele lor în trupul Lui pe cruce (1. Petru 2:24 ). Ei şi-au mărturisit lui Dumnezeu vina şi acum ei ştiu, prin credinţă, că au fost iertaţi şi curăţiţi de orice nedreptate (1. Ioan 1:9 ). Primind pe Isus Hristos, ei au primit dreptul să fie numiţi copii ai lui Dumnezeu, pentru că au fost născuţi din Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt (Ioan 1:12,13 ). Prin jertfirea lui Isus Hristos, ei sunt sfinţiţi odată pentru totdeauna (Evrei 10:10 ).

Sunt ei mai buni decât alţi creştini?

În ei înşişi - Nu - ei nu sunt mai buni. Ei pot să se laude numai cu harul lui Dumnezeu, care i-a eliberat şi i-a păstrat şi pe care se pot sprijini când, din nefericire, greşesc. Ei ştiu că "firea păcătoasă", felul de a fi al omului celui vechi care nu se poate îmbunătăţi, este încă împreună cu ei şi că pot să necinstească pe Domnul dacă nu sunt atenţi. Dar, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, creştinii au, de asemenea, o fire nouă de la care se aşteaptă lucruri mai bune: Efeseni 2:10 . Ei preţuiesc pe toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi îi iubesc. Ei ştiu că sunt uniţi cu ei ca "mădulare ale Trupului lui Hristos". Arătarea practică a faptului acestuia este din nefericire împiedicată de învăţăturile şi practicile nescripturistice.

De ce creştinii aceştia nu doresc să aibă un nume deosebit?

Pentru că Biblia condamnă faptul de a avea nume şi grupări diferite. "Când unul spune: "Eu sunt al lui Pavel!" şi altul: "Eu al lui Apolo!", nu sunteţi voi oameni? Ce este deci Apolo? şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut" (1. Corinteni 3:4,5 )."Şi ucenicii au fost numiţi creştini pentru întâia data în Antiohia" (Fapte 11:26 ). Pentru aceste motive ei vor să poarte numai numele de "creştini" şi să nu fie numiţi după oameni, locuri sau învăţături. Dezbinările, de orice fel, sunt, în mod clar, împotriva învăţăturii şi spiritului Noului Testament.

Ce învăţătura au creştinii aceştia?

Învăţătura lor este Cuvântul lui Dumnezeu (ei nu au nici un crez în afară Bibliei). Ei susţin că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat şi fără greşeală.Cuvântul acesta este singura lor călăuză în toate problemele de învăţătură şi în viaţa de toate zilele. "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate" (2. Timotei 3:16 ). Ei cred că Isus Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu născut prin Duhul Sfânt din fecioara Maria. El a suferit, a murit şi a înviat dintre cei morţi, iar acum stă la dreapta lui Dumnezeu.

Care este scopul creştinilor acestora?

Ei doresc sa meargă pe calea pe care Biblia o arată. Faptul acesta i-a făcut pe unii sa părăsească denominaţiunile existente, pentru că în învăţătură şi în practică, denominaţiunile acestea nu recunosc în întregime autoritatea Domnului Isus şi a Duhului Sfânt. Pe temeiul a ceea ce Biblia învaţă, ei inţeleg că toţi credincioşii sunt preoţi şi pot să îndeplinească lucrarea aceasta. Toţi cei care sunt născuţi din nou - toţi creştinii adevăraţi - sunt pietre vii ale unor case duhovniceşti şi formează o preoţie sfântă care aduce jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos (1. Petru 2:5 ).

De ce să părăseşti denominaţiunile?

Dumnezeu urăşte amestecul luminii cu întunericul, a celui credincios cu cel necredincios, aşa cum scrie apostolul Pavel: "pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul?...sau ce parte are un credincios cu un necredincios?" (2. Corinteni 6:14,15 ). Daca unii credincioşi sunt asociaţi unor oameni care trăiesc în păcate cunoscute sau care învaţă sau ţin lucruri greşite cu privire la Persoana sau la lucrarea de ispăşire a lui Isus Hristos, ei nu-L pot cinsti pe Dumnezeu aşa cum El doreşte. De aceea Dumnezeu spune: "Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!" (2. Timotei 2:19 ).

Nu formează creştinii aceştia o sectă nouă?

Biblia defineşte o sectă (sau o partidă) ca fiind formată de cei care urmează o anumită învăţătură omenească sau o anumită persoană (Faptele Apostolilor 5:17, 15 :5; Tit 3:9,10,11 ; 1. Corinteni 3:3,4,21 ). Nu formăm o denominaţiune nouă, dacă ne întoarcem la ce a fost învăţat şi practicat de apostoli de la începutul erei creştine, fără să facem caz de anumite tradiţii omeneşti, ci numai de Biblie. Creştinătatea este deja divizată prea mult şi creştinii aceştia nu vor să înrăutăţească situaţia aceasta. Ei doresc să păstreze unirea Duhului Sfânt, în legătura păcii (Efeseni 4:3 ). Dacă vrem să practicăm unitatea aceasta, trebuie să facem ceea ce Biblia ne spune şi aceasta înseamnă despărţirea de orice rânduieli şi organizaţii religioase făcute de om.

Ce temelie recunoaşte Dumnezeu?

Despre cei dintâi creştini citim că "ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Fapte 2:42 ). Apoi citim despre unitatea bisericii: "Este un singur trup şi un singur Duh...o singură credinţă, un singur botez; un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor" (Efeseni 4:4-6 )."Dar Dumnezeu a întocmit trupul...ca să nu fie dezbinare în trup" (1. Corinteni 12:24,25 )."Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi" (1. Corinteni 1:10 ). "Dar Dumnezeu a întocmit trupul...ca să nu fie dezbinare în trup" (1. Corinteni 12 .24,25).

Despre cei dintâi creştini citim că "ei stăruiau în învăţătura şi în comuniunea apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Fapte 2:42 ). Apoi citim despre unitatea bisericii: "Este un singur trup şi un singur Duh...o singură credinţă, un singur botez; un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor" (Efeseni 4:4-6 )."Dar Dumnezeu a întocmit trupul...ca să nu fie dezbinare în trup" (1. Corinteni 12:24,25 )."Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiţi toţi în acelaşi fel şi să nu fie dezbinări între voi" (1. Corinteni 1:10 ). " ...ca şi ei să fie una..." (Ioan 17:21 ).

De când există Biserica?

Domnul Isus a spus lui Petru: "voi zidi Adunarea Mea" (Matei 16:18 ). Cuvintele acestea arată că Biserica nu era încă în existenţă atunci. Temelia Bisericii sau Adunării ca o casă a lui Dumnezeu a fost pusă de apostolii şi prorocii Noului Testament (Efeseni 2:19,20 ). Apostolul Pavel scrie adunării din Corint: "Pentru că nimeni nu poate să puna altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos" (1. Corinteni 3:11 ). "Ziua de naştere" a Bisericii este timpul când Duhul Sfânt S-a coborât, la Cincizecime, aşa cum este arătat în Fapte 2 . Duhul Sfânt locuieşte în Adunare, care este templul lui Dumnezeu (1. Corinteni 3:16 ).

Cum se desfăşoară lucrurile în adunările acestea?

Fiind creştini care se încred în făgăduinţa Domnului Isus, că El va fi în mijlocul lor atunci când ei se adună pentru Numele Lui (Matei 18:20 ), ei nu lasă conducerea adunărilor lor unor oameni rânduiţi pe principii omeneşti. Aşa cum Evrei 2:12 ne spune un adevăr însemnat în direcţia aceasta, nu este nevoie de niciun alt conducător în afara lui Hristos. Nu este nicio indicaţie în Noul Testament că vreo persoană ar fi fost rânduită de Dumnezeu sau de vreun om ca să conducă închinarea faţă de Dumnezeu şi nu este nicio indicaţie ca vreun om să arate toate darurile Duhului. Cei care au fost dedicaţi să fie mereu în slujba Domnului (adică fără să aibă vreo altă ocupaţie) au fost evanghelişti şi oameni care au ajutat la înfiinţarea unor adunări, însă ei n-au avut un rol exclusiv şi n-au avut slujiri speciale, care să nu ţină seama de darurile celorlalţi. Ideea de cler şi laici este cu totul străină de Noul Testament. Adunării, apostolul Pavel scria: "Când vă strângeţi, fiecare dintre voi are un psalm, are o învăţătură, are o vorbire într-o limbă, are o descoperire, are o interpretare: toate să fie făcute spre zidire" (1. Corinteni 14:26 ).

Nu au ei haos?

Când cei credincioşi se supun îndrumărilor date de Dumnezeu şi se aşează sub îndrumarea Duhului Sfânt (Romani 8:5 ), El are grijă ca toate să se desfăşoare în ordine, "pentru că Dumnezeu nu este al dezordinii, ci al păcii" (1. Corinteni 14:33 ). Prin slujirea Cuvântului pe baza darurilor primite de acei oameni care sunt proroci, păstori sau învăţători se va face creşterea sfinţilor şi zidirea trupului lui Hristos (Efeseni 4:11,12 ; 1. Corinteni 14:29 ). Credincioşii aceştia primesc învăţătura ca femeile să tacă în adunări (1. Corinteni 14:34 ).

Cine se califica pentru a fi în astfel de adunări?

Creştinii aceştia nu formează o organizaţie la care să poţi deveni un membru, pentru că Biblia nu recunoaşte un astfel de lucru. Aşa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, Adunarea este Trupul lui Hristos, din care face parte orice adevărat copil al lui Dumnezeu. "Pentru că, după cum într-un trup avem multe mădulare, iar mădularele n-au toate aceeaşi funcţie, aşa şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup în Hristos, şi fiecare, mădulare unii altora" (Romani 12:4,5 ). "Pentru că, după cum trupul este unul singur şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, fiind multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristosul. Pentru că, de asemenea, noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh într-un singur trup" (1. Corinteni 12:12,13 ).

Care este răspunsul Dumneavoastra?

Daca sunteţi pregătit să luaţi calea aceasta a ascultării, calea pe care Dumnezeu ne-o dă în Cuvântul Său care nu greşeşte, să fiţi ca cei din Bereea: "ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa" (Fapte 17:11 ). Rugaţi-vă aşa cum gândiţi cu privire la această întrebare însemnată: Cum şi unde trebuie cei credincioşi să se strângă laolaltă? Dumnezeu vă va face clar cunoscută voia Lui. Sunt două condiţii simple: Fiţi cinstiţi înaintea lui Dumnezeu şi plecaţi-vă în ascultare în faţa Cuvântului lui Dumnezeu.

sursa: https://comori.org/