Vindecarea fratelui Albu Constantin

Vreau să mărturisesc o lucrare:
Am ajuns în spital cu febră mare.
Domnul îngăduie câte-o lovitură,
Ca să ne mai curețe de zgură.

Dar totul să primim fără cârtire,
Fără s-avem izbucniri din fire.
Să ne lăsăm de Domnul modelați
Și din cuptor vom fi scăpați.

Medicii ziceau că-i o infecție-n urină:
În șapte zile va fi vindecarea deplină.
Dar eu în următoarele șapte zile,
Am slăbit peste cincisprezece kile.

Febra a ajuns la patruzeci de grade,
Simțeam cum tot corpul îmi arde.
Antibiotice făceam multe flacoane,
Transpirația-mi curgea broboane.

Voiam s-aud glasul Celui Sfânt,
Dar n-am primit nici un cuvânt.
Simțeam apăsarea grea cum vine,
Dar știam că lucrează spre bine.

Păstorul Bisericii m-a vizitat
Și cu cuvinte de har m-a mângâiat.
Greu așteptam fiecare dimineață
Și parcă vedeam moartea în față.

Am ajuns bolnav de septicemie,
Ficat, plămâni și-aveam insomnie.
Eram strâns tare, ca într-o plasă.
Doctorii nu mi-au dat nicio șansă.

Tot mai des cădeam în comă,
Eram bătut de vânt ca o fantomă.
Nu mai puteam merge pe picioare,
Credința îmi era pusă la-ncercare.

Am fost pus singur în salon,
Izolat, mă simțeam în abandon
Doar soția venea des la mine
Și m-ajuta cum putea mai bine.

Aveam febră și frisoane prelungite,
Îmi simțeam picioarele înțepenite.
Îmi puneau multe pături pe mine,
Și totuși nu mă simțeam mai bine.

Într-o zi m-a-nvăluit bezna nopții,
Mă aflam în valea umbrei morții.
Doctorii credeau că am murit,
Dar la un timp mi-am revenit.

Am cerut să vină frații de la adunare,
Prezbiterii, să facă a ungerii lucrare.
Și Dumnezeu prin harul Său bogat
S-a îndurat de mine și m-a vindecat.

Slăvesc pe Domnul pentru izbăvire!
El mi-a dat în mod deplin tămăduire.
El este Medicul Cel Sfânt și Mare.
Domnul e bogat în milă și-ndurare.
Amin.
(Joi, 25 noiembrie 2021)
Din Cuvântul Adevărului