Vindecarea de mușcătura năpârcii

În drumul lui spre Roma,
Spre judecata lui Cezar
S-a întâmplat atunci aidoma,
Marinari au pierdut diploma,
Le-a fost iscusința în zadar.

Și-au naufragiat la Malta,
Ajungând între barbari.
N-au fost dispuși a asculta
Cum Pavel îi îndruma,
Doar ei sunt marinari!

Barbarii bine i-au primit,
Nu le-au fost ostili deloc.
Le-au pregătit și de-ncălzit:
Pentru musafirii ce-au venit
Au aprins un mare foc.

Era ploaie și foarte rece,
Cu toții frânți de obosiți
C-au înotat să nu se-nece,
Să poată cât mai iute trece
Și să fie astfel izbăviți.

Pavel adună în grabă
Ceva vreascuri pentru foc.
Din mărăcini luă-n grămadă
Făr’ să simtă, făr’ să vadă,
Și-o năpârca la un loc.

De căldură deranjată,
Pe loc năpârca bătrână
Iese din vreascuri îndată,
Furioasă și foarte agitată
Se prinde la Pavel de mână.

Barbarii când au văzut
Năpârca spânzurată,
Că-i ucigaș ei au crezut,
Nu-i vrednic a trăi mai mult
Și-acum dreptatea se arată.

Că, deși a scăpat din mare,
Îl va ucide năpârca.
Vinovat, vrednic de pierzare,
Ce nu are la zei îndurare
Oricât de mult ar încerca.

Pavel a scuturat-o-n foc
Și-ndată năpârca s-a fript.
Nu s-a îngrijorat deloc:
Era credința la mijloc
Și Dumnezeu s-a proslăvit.

Ei așteptau să-l vadă mort
Sau umflându-se puternic
Dar Dumnezeul Savaot,
Stăpân El este peste tot,
L-a păzit într-un mod tainic.

Dar după ce-au așteptat mult
Barbarii și-au schimbat părerea.
Ziceau că este un om sfânt
Sau zeu venit pe-acest pământ
Și i-a cuprins pe toți uimirea.

Pavel le-a vorbit de Cel Sfânt,
Vestind Evanghelia mântuirii.
Și prin al Domnului Cuvânt
I-a îndreptat spre legământ,
Spre poarta sfânt-a mântuirii.
Amin.
(Marți, 14 iunie 2022)