Viaţa ni-e o Școală-n sine !

Viaţa ni-e o Școală-n sine!

Viaţa ni-e o Școală-n sine!
N-o spun eu azi prima dat’!
E-un prilej de învăţat,
Unde iei un “Foarte Bine”
Pentru lucrul avizat,

Ori “insuficient”, vreodată,
Pentru-un cuget nu prea bun!
Când la rele eşti imun,
Capeţi “Diploma visată”
Și un Zâmbet, presupun,

De pe-Acolo, de prin Ceruri,
De la Sfântul Dumnezeu!
Mersu-n bănci a fost mai greu?
N-ai avut nici giuvaieruri,
Nici aplauze, mereu?

Nu-i nimic! Te-aşteaptă, iată,
Mari Speranţe colo-n Rai!
Profesor în al tău Trai,
Dar şi Sfetnic, totodată,
Și-Ajutor la “of” şi “vai”,

Domnul te invită, Darnic,
Ȋntr-o Lume-a Dumnealui!
Laşi doar trupul colo-n cui,
Și, cu Sufletul cel Harnic,
Calci pe Sfântul Prag al LUI,

Ridicându-te-n Vecie
Lângă Scaunul Său Lin!
Rând pe rând, la Dânsul vin
Cu aceeaşi energie,
Alţi Elevi de rit Creştin,

Ce-L cunosc pe Domnul Vieţii
Și pe Ȋngerul Sfios!
Iară Omul afectuos,
Poate fi-n Școala Blândeţii,
Un PreaVrednic Credincios!