Văzut-am Doamne… !

Văzut-am Doamne…!

Văzut-am ieri pe-o stradă necăjită,
Un om găsind trei mere de-aruncat
Vârând vreo două-n haina jerpelită
Muşcând apoi dintr-altu-nfometat!

L-am observat văzându-şi lin de treabă
Cu pasul şovăielnic şi greoi!
Eu m-am uitat, dar, luat de griji şi grabă
Nu mi-am întors privirea înapoi!

Am observat în goana mea firească,
Un om bătrân, urnindu-se din nou
Urcând spre a veni să se-ncălzească
La LED-ul roşu-al scării de metrou,

Apropiindu-şi talpa găurită
De becul rece şi înşelător,
Să-absoarbă o căldură născocită
De frigul, azi, atotstăpânitor!

L-am urmărit o clipă cu privirea
Dar graba m-a împins să-l uit pe loc!
Mi-am continuat lumeşte amăgirea
Că soarta mi-a ursit mai mult noroc!

Văzut-am, învelit în multe ziare
Un om al străzii, gol şi adormit
Printre gunoaie şi hârtii murdare
Păzit de-un câine slab şi jigărit,

Şi iarăşi am plecat fără să-mi pese
Sperând să nu mai văd aşa ceva,
Să uit de amăgiri, de insuccese,
Şi tot ce mi-a fost dat a mai vedea!

M-am întâlnit apoi, după o vreme
Cu omul învelit cândva în ziar!
-“Sunt Dumnezeu”, mi-a spus, “şi nu te teme!”
“Nu sunt aici ca să te judec iar! “

-“Dar ai trecut odat’ pe lângă Mine”
“Când M-ai văzut sărman şi-nfrigurat!”
“Dac-ai fi vrut atunci să-Mi fie bine,”
“De ce, Creştine, nu M-ai ajutat?”

“De ce nu M-ai primit cum se primeşte”
“Un suflet amărât şi suferind?”
“De ce ai ezitat, gândind lumeşte”
“Când ai plecat, în spate neprivind?”

-“Căci Eu muşcasem mărul de ocară”
“Găsit pe jos, când M-ai zărit din nou,”
“Tot Eu M-am încălzit pe lângă scară”
“Şezând chircit la gura de metrou,”

-“Şi grabnic de-ai trecut pe lângă Mine”
“Nepăsător ca omul cel grăbit,”
“De-ai amărât pe cel de lângă tine”
“Atunci să ştii: Pe Mine M-ai mâhnit!”

M-a părăsit bătrânu-ntr-o clipită,
Lăsând şi mai pustiu un suflet strâns
Care-a văzut o lume prea grăbită
Şi-o viaţă care astăzi e de plâns!

Am revenit pe strada-ntunecoasă
Găsită după multe căutări,
Lăsând pe jos, lângă un zid de casă
Ca un făcut, trei mere la intrări,

Şi-apoi, trecut-am iar pe lângă gară,
Purtând în braţe-un pled şi un reşou,
Sperând din nou bătrânul să apară,
La LED-ul roşu-al scării de metrou!