Ușile din vis...

Ușile din vis...

Visez...și- n visul meu se pare,
Că am în juru- mi numai uși...
Sunt uși închise cu zăvoare,
Sunt uși, doar uși...prea multe uși !

Sunt multe uși pe care, eu, cu lacăt,
Le- am zăvorât pe fiecare,
Căci, de voiam să trec prin ele,
Nu mai găseam nici o cărare...

S- acele uși, ce, în trecut,
Mi s- au deschis, părând curate,
Dar când prin ele am pășit,
Găsit- am văi întunecate.

Sunt alte uși, ce, fiecare,
În dosul scândurilor lor,
Ascund etape viitoare,
Ascund ceva din viitor...

Aleg o ușă, ce îmi pare,
Că e frumoasă...și decid,
Să îi descui ale ei zăvoare,
Și merg la ea, să o deschid ...

Dar când m- aprpoiu, văd că n- are,
Că n-are clanță... nici zăvor,
Dar ceea ce îmi dă speranță,
Este un semn indicator...

Ce mă îndeamnă și trimite,
Să bat, căci celuia ce bate,
Aceluia i se deschide,
Deci, bate, bate, bate... bate!

Și am bătut... cum mi s-a spus...
Și-n pragul ușii , acum deschise,
M- a- ntâmpinat zâmbind, Isus,
Ținând spre mine, brațe- ntinse...

„Hai vino, intră... îndrăznește!
Ți s- a deschis fiindc- ai bătut...
Doar cel ce caută, găsește...
Tu ai găsit fiindc- ai crezut !

Credința, este- aceea care,
Deschide- a ușilor zăvoare...
Și trebuie s- o folosești
De vrei, în viață să răzbești !

Căci dacă ai acea credință,
Cât un grăunte de muștar,
Poți spulbera și munți și dealuri,
Și poți muta al mărilor hotar !”


Amin!